5 ganduri: despre esecul de succes si alte ingrediente nu tocmai secrete

Pentru ca este un an­tre­prenor care a pornit multe afaceri ce dau roade, l-am rugat pe fostul jurnalist/ actualul business man Dragos Stanca sa ne dezvaluie citeva din trucurile unui start-up reusit.

5 ganduri: despre esecul de succes si alte ingrediente nu tocmai secrete

Reflex: cind vine vorba de un text despre antreprenoriat in ELLE – un brand puternic, cu public interesant –, este logic sa te lauzi putin. Poate cu putina discretie, simulata elegant sau usor indirect. Insa, oricum s-ar aseza literele in fraza, tot impaunare s-ar chema. „Probabil ca vor citi multe doamne si domnisoare textul asta, deci n-ar fi rau sa ma dau bun, interesant, valoros. De succes. Puternic! Asta le place lor!”, iti sopteste micul neanderthalian din tine.

Cu toate astea, azi voi face un exercitiu de sinceritate. Pe alocuri, dureros. Dar voi incerca, totusi, sa vorbesc fara prea mult fard despre ingredientele potentialului succes in antreprenoriat. Este, desigur, o interpretare care vine din cheie strict personala. Nu am caderea de a emite judecati generale pe acest subiect. Si, strict intre noi fie vorba, nici antreprenor de succes nu am motive sa ma consider a fi. Inca.

Sa le luam pe rind, asadar.

1. AGENDA

Nu, nu e vorba de „time management” sau despre agenda zilei, ci despre „banala” agenda cu numere de telefon: da, poate cel mai important ingredient, cind incepi un business, e lista de numere de telefon pe care o ai. Sau nu. Unii ii spun networking. Insa faptul ca te saluti politicos pe la petreceri cu X sau Y nu ajunge. Important e sa stii cind si, mai ales, pe cine sa suni cind ai de rezolvat o pro­blema. Nu pare foarte greu, insa asta ia, uneori, ani de munca si discutii adeseori plictisitoare. E un proces care dureaza sute de litri de cafea si mii de calorii. Plus, inevitabil: „Eu te-am invitat. Te rog, insist…”.

Nu exista proiect antreprenorial de succes cladit numai din racoarea sufrageriei. Sau fara sa interactionezi cu oamenii. Orice proiect nou are nevoie de conexiuni si relatii. Deci de solutii rapide. Aveti o idee, dar nu si „agenda” plina? Asociati-va cu cineva care va poate ajuta. Timizii n-au ce cauta in business-ul acesta. Deci, daca aveti bun-simt excesiv, vecin cu timiditatea, va recomand un tratament rapid: iesiti la evenimente si incercati sa intrati politicos in vorba cu oameni pe care nu-i cunoasteti. Va fi ceva mai greu la inceput, dar in viata totul se invata si, adesea, se si rezolva prin antrenament.

2. IDEEA

Sau, preferabil, ideile. Din zece poate functiona una, poate doua. Greseala e omeneasca, persistenta in greseala – prosteasca. (Pe larg, despre valoarea esecului bine gestionat, putin mai jos.) Asadar: focus. Alegeti o idee in care credeti si mergeti pe ideea cu pricina. Nu abandonati prea devreme, insa nu insistati daca rezultatele nu se lasa convinse sa apara, intr-un timp rezonabil. Si, cum nu doar marile minti gindesc la fel, nu uitati sa ve­rificati – poate dincolo de un search pe Google – daca nu cumva ideea exista deja.

3. VINZAREA

Poate cu o doza de adevar, acolo, prietenii isi permit sa-mi spuna uneori ca sint o curva. O curva de business. Evident, la figurat. Si, sper eu, intr-un ton pozitiv. Lasind gluma la o parte (va rog sa raminem, totusi, la conventia ca am glumit), nu e suficient sa existe o idee buna: cel putin la fel de important e sa stii sa vinzi acea idee. Si, la limita, sa te vinzi. Scump, cit mai scump. Fara insa a deveni absurd.

Un ambalaj frumos poate sa vinda o marfa nu mereu extraordinara. Insa, atunci cind un proiect e gindit serios, pe termen lung, nu doar ambalajul trebuie sa fie sclipitor, ci si ideea ascunsa din spate. La fel, arta de a prezenta scurt, convingator si la obiect e o calitate cu care nu foarte multi antreprenori de azi sint inzestrati corespunzator.
Fiti curve, deci. Cind si cit trebuie. OK, bine! Adaugati niste ghilimele, acolo, daca va e jena fara…

4. OAMENII

Nu veti ajunge prea departe, singuri fiind. Aici nu sint prea multe de spus. Fie ca e vorba de oameni de care aveti nevoie ca sa va atingeti un scop, fie ca e vorba despre oameni care, la un moment dat, devin angajati, colaboratori sau chiar asociati in business, singura reteta care functioneaza fara gres se traduce asa: purtati-va cu cei cu care lucrati la fel cum v-ar conveni sa se poarte si ei cu voi, daca rolurile s-ar inversa.
 

5. ESECUL

Aici voi scrie ceva mai mult si, poate, putin altfel. E o confesiune. Caci unul dintre ingredientele esentiale ale succesului, acel mic secret despre care putini se incumeta sa vorbeasca-n gura mare, e opusul succesului. Esecul. Datul in bara. Greseala. Gustul amar al buzei frinte sub greutatea dintilor care musca pina dincolo de carne si durere. Gindul apasator, datator de fluturi in stomac – da, sint tot fluturii „aia”, cred ca-s din aceeasi specie. Si, evident, vocea enervanta care-ti suna obsesiv sub calota: „Fuck it! Am gresit… Sint un bou!“.

Am umplut cuvinte goale, am scuipat cuvinte in microfon, am aruncat cuvinte pe hirtie, am mimat grimase in fata camerelor, am aranjat pixeli in fraze si ima­gini. M-am jucat cu destine in Excel, am luat decizii cu ochii pierduti in Powerpoint. Am riscat totul pentru visele altora, despre care m-am mintit ca sint si ale mele. Am facut complicate figuri de balet pe sfoara subtire care leaga interesele patronilor de cele ale clientilor, intr-un dans mortal, in echilibru fragil fata de ceea ce se cheama jurnalism si deontologie. Le-am facut pe toate in astia 15 ani de media, jucind in toate echipele: de la jurnalist-moralist, la sef de proiect – nu mai stiu, fara sa numar, cite am lansat direct sau indirect si nici cite mai traiesc sau macar exista azi (evit numaratoarea, nu vreau sa ma deprim).

Am trecut prin toate, pina la om de business angrenat intr-un grup media mereu-lider-in-ceva, dispus la „compromisuri necesare” de care te impiedici la tot pasul pe axa bani-influenta-pu­tere. Sau, adesea, doar iluzie. Am fost „omul lui X”. Apoi, „omul lui Y”. Si-am sfirsit prin a fi „omul lui Z”. Intre „Z” si mine insumi am adaugat, apoi, semnul egal. Si-am rezolvat ecuatia regasirii.

Cu suficiente greseli facute si invatate deja, am devenit antreprenor: mai sarac in bani cash veniti ca simbrie luna de luna, dar, cu siguranta, infinit mai liber. Si, deci, mai implinit. Pe tot acest traseu am facut greseli. Multe. De fiecare data. Greseli pe care le regret, dar care ma si bucura pentru ca mi-au dat voie sa le aflu gustul infect, pe care sa nu-l mai las sa-mi ajunga niciodata in gura.

Am angrenat oameni in proiecte absurde – si doar lor trebuie sa le cer iertare, daca le-am dat viata peste cap si n-a iesit asa cum am fi vrut. Si eu, si ei. M-am lasat sedus de cuvintele hazardate ale vizionarilor pe banii altora sau ale jucatorilor de business-poker. Dar, din fiecare esec, am invatat cite ceva. Si am numarat, in permanenta, daca socoteala succes minus esec are un rezultat pozitiv. Nu sint eu in masura sa spun daca da cu „plus” sau „minus“. Pot doar sa sper in varianta „a”.

Nu cred in oamenii care fura intelepciunea altora din cuvinte copy-paste, tip „status Face­book”. Insa un gind al lui George Bernard Shaw – pe care putea sa-l aiba si George Becali, ca tot bun mi se parea – m-a urmarit si ma urmareste, adesea: „Oamenii rezonabili se adapteaza lumii in care traiesc, oamenii nerezonabili in­cear­ca sa adapteze lumea la ei. De aceea, orice progres se datoreaza oamenilor nerezonabili”.

Despre asta e vorba, in cele din urma. Cine se straduieste sa ramina rezonabil nu va gresi. Dar nici nu-si va marca propriul destin si, cu atit mai putin, destinul altora.
Poate in prea multe cuvinte si spatii albe, textul meu despre antreprenoriat in general, in media si/sau new media, in special, are citeva idei simple. Simple, dar, uneori, greu de acceptat: nu va temeti sa cunoasteti oameni, sa ginditi altfel decit turma, sa vindeti si sa va vindeti. Si, mai ales, nu va temeti sa gresiti. Temeti-va, in schimb, sa nu incercati. Sa ramineti inghetati in proiect, incremeniti in mediocritatea cu care ne nastem cu totii, victime ale lui „asa se face”, „asa se cade”, „asa trebuie”. Pentru ca dincolo de rezonabilul ucigator poate sta o idee care sa ridice capul din praful românesc, care sa-si ia zborul si sa urce sus, foarte sus, pina-i va ride-n nas planetei, de la inaltimea stelelor. Sau, poate, le va ride-n nas chiar stelelor. Gresesc?

Foto: Guliver

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle