Venus versus Marte – creierul barbatilor versus creierul femeilor

Da, barbatii si femeile gandesc diferit, pentru ca structura creierului nostru e diferita. Noile cercetari in domeniu pun capat vechiului razboi al superioritarii unuia sau altuia dintre sexe.

Venus versus Marte – creierul barbatilor versus creierul femeilor

« Creierul este cel mai mare organ sexual”, declara, intr-un articol publicat in revista Time, Sandra Witelson, o doamna neurocercetator, faimoasa in anii ‘90 pentru studiile facute pe creierului lui Albert Einstein. „In ultimii 20 de ani numarul studiilor care au descoperit diferente in func­tionarea creierului in functie de sex a crescut exponential.”

Deci, e adevarat. Exista diferente reale si vizibile intre creierul fe­meii si cel al barbatului. Mai multe decit ne-am fi putut imagina cu ze­ce ani in urma. Si pentru ca e construit diferit, functioneaza diferit: percepem lumea diferit si prelucram diferit informatia. Unele dintre aceste diferente nu determina modificari comportamentale semnificative. Altele, dimpotriva, ne schimba intr-o maniera neasteptata. Cert e ca nu putem fi asezati in niste tipare fixe. Creierul se modifica in permanenta, in functie de activitatea hormonala, mediul in care evo­luam, procesul de invatare si exercitiu prin care trecem, in functie de dieta sau de medicamentele pe care le folosim la un moment dat.

Studiile stiintifice au demonstrat ca, inca din perioada intrauterina, hormonii determina organizarea distincta a creierului in functie de sex. Pentru citeva saptamini dupa conceptie, avem toti aceeasi identitate sexuala. Apoi, genele isi intra in drepturi si… totul se schimba: creierul se organizeaza dupa tipare feminine sau masculine. Pe parcursul vietii, incepind din copilarie, aceasta organizare va avea un efect fundamental asupra atitudinii, comportamentului si dezvoltarii noastre intelectuale si emotionale. Cu alte cuvinte, ne facem o idee despre ceea ce sintem inca din pintecele mamei, ne alegem oarecum locul in schema sociala si apoi asteptam nerab­datori sa iesim in lume, sa-l implinim.

E absurd sa credem ca diferenta de functionare a creierului este datorata exclusiv biologiei sau exclusiv societatii (asa cum se credea la sfirsitul anilor ‘60, inceputul anilor ‘70). Cele doua elemente interactioneaza inca de la nastere si ne fac viata mai interesanta.

„Orice teorie simplista e sortita esecului”, declara in acelasi articol din Time, Yo Xie, profesor de sociologie la University of Michi­gan. „Punctul de plecare il constituie explicatia biologica a fe­no­menului, dar acesta nu e desavirsit pina ce nu interactioneaza cu factorul social.”

Oamenii de stiinta au studiat diferentele intre sexe inca din clipa in care au inceput sa studieze creierul. In secolul XIX se spunea ca corpus callosum (un pachet de fibre nervoase care conecteaza cele doua emisfere ale creierului), considerat responsabil pentru dezvoltarea in­telectuala, are o suprafata mai mare la barbati. Apoi in 1980, ni s-a spus ca, dimpotriva, corpus callosum este mai mare la femei, si ni s-a explicat astfel de ce partea dreapta a creierului (emotionala) este mai bine conectata la partea dreapta (analitica). Dar si aceasta teorie a fost intre timp discreditata si cercetatorii au continuat disputa.

Majoritatea studiilor spun ca creierul barbatului este cu 10% mai mare decit creierul femeii. Chiar daca ajustam procentul, gindindu-ne ca un barbat este in medie cu 8% mai inalt decit o femeie, creierul barbatilor ramine in continuare mai mare. Se stie insa ca nu marimea este cea care determina capacitatea intelectuala. Barbatii si femeile obtin scoruri asemanatoare la testele de inteligenta, iar majoritatea savantilor nu pot face deosebirea intre un creier de femeie si unul de barbat dintr-o singura privire. Asa incit studiile mai recente au lasat deoparte aceasta obsesie legata de marimea creierului si, datorita noilor tehnologii, au inceput sa se concentreze asupra functionarii si evolutiei lui. Cu cit au cercetat mai in amanunt, cu atit au descoperit lucruri mai interesante.

La citeva ore de la nastere fetele sint mult mai sensibile la atingere decit baietii. Cel mai sensibil baiat simte mult mai putin decit cea mai putin sensibila fata. Si in privinta sunetelor, fetele sint mai putin tolerante. Ele percep sunetele de doua ori mai puternic decit baietii. De aceea fetele sint mai deranjate de zgomote, durere sau discomfort, dar pot fi usor linistite daca li se vorbeste sau li se cinta. Chiar inainte de a intelege vorbirea, fetele reusesc sa identifice mai usor decit baietii continutul emotional al cuvintului iar interesul pentru comunicare se mentine in continuare crescut. Un studiu recent facut pe copii cu virste intre 2 si 4 ani a dovedit ca fetele sustin contactul vizual cu un adult care tace pe o perioada dubla de timp, comparativ cu baietii, iar proportia se mentine si in cazul unui adult care vorbeste. |nca din leagan , fetitele ginguresc in prezenta cuiva. Baietii prefera sa admire figurile geometrice sau o jucarie in misare. Ei sint mai activi si dorm mai putin. Fetele isi demonstreaza activitatea cerebrala altfel. La patru luni, fetitele reusesc sa deosebeasca in fotografii figurile oamenilor pe care-i cunosc de cele ale necunoscutilor. Baietii nu.
 

Toate aceste diferente se mentin pe parcursul cresterii. Pe masura ce evolueaza, baietii manifesta un interes sporit in a explora fiecare amanunt al micii lor lumi. Masa lor musculara mai mare le faciliteaza acest lucru si le da o oarecare independenta. Puse in fata unui obstacol, care le separa de mama, fetele se aseaza in fund si incep sa plinga. Baietii, dimpotriva, organizeaza o expeditie pentru a vedea cum se poate ocoli mica bariera. Baietii se joaca mai viguros si ocupa mai mult spatiu; fetele prefera jocurile sedentare. Daca construiesc, constructiile lor sint lungi si joase, spre deosebire de baieti, care vor sa atinga cerul cu creatiile lor. Un nou venit in grupul de joaca, indiferent de sex , e primit cu prietenie si curiozitate de fete; cu indiferenta de baieti. In jurul virstei de patru ani, fetele si baietii incep sa se joace separat, instituind mica lor segregatie sexuala. Pentru baieti nu e interesant daca un partener de joaca le e simpatic sau nu. Daca e folositor, face parte din gasca. Fetele, in schimb, exclud din grup pe oricine „nu e dragut”. Fetele accepta sa se joace cu copii mai mici, baietii inceraca sa patrunda in grupul copiilor mai mari. Fetele retin numele partenerilor de joaca; baietii le uita de cele mai multe ori. Baietii inventeaza povesti cu razboi si aventuri; fetele isi construiesc povestea in jurul unor elemente cunoscute: familie, emotii, prieteni. Baietii spun povestea din punctul de vedere al atacatorului, fetele din punctul de vede­re al victimei.

Marimea creierului fetelor incepe sa se defineasca in jurul virstei de 11-12 ani. Pentru baieti, aceasta etapa vine cu trei ani mai tirziu. Asta nu inseamna ca fetele se maturizeaza mai repede, cum se credea initial. Totusi, un studiu facut in 1999, pe 508 copii, baieti si fete, a demonstrat ca anumite parti ale creierului baietilor (cele care proceseaza rationamentele me­canice si de spatiu, concentrarea vizuala si coordonarea ochi-mina) se maturizeaza cu 4-8 ani mai rapid. In schimb, zonele creierului care raspund de fluenta verbala, scriere si mediu de familie se maturizeaza cu mult inainte la fete.

Ajunse la virsta adulta, se pare ca femeile au mai multe legaturi neuronale intre cele doua emisfere, un numar mai mare de neuroni in anumite zone ale creierului si folosesc o parte mai mare a creierului, pentru mai multe functii diferite. Asa se explica de ce femeile isi revin mai rapid dupa un accident cerebral, de vreme ce partea sanatoasa a creierului lor este deja antrenata sa compenseze functiile partii afectate. Barbatii, in schimb, isi concentreaza activitatea cerebrala (indiferent de natura ei) in regiuni mai restrinse.

Chiar daca ambele sexe folosesc aceeasi parte a creierului pentru gestionarea emotiilor, se pare ca femeile au legaturi mai puternice intre acestea si acele regiuni ale creierului responsabile de abilitatile verbale. (De aceea femeile obisnuiesc sa vorbeasca despre propriile sentimente, in vreme ce barbatii isi manifesta ingrijorarile exclusiv prin comportament.) Studiile recente au dovedit ca barbatii obisnuiesc sa spuna si sa faca anumite lucruri, fara a se gindi la repercusiunile pe care actiunile lor le pot avea asupra celor din jur si pe masura ce inainteaza in virsta, tind sa piarda tesut din acea parte a creierului, localizata in spatele fruntii, care determina autocontrolul si sentimentul de responsabilitate. Si asa mai departe…

„Cele mai surprinzatoare diferente de structura sint totusi n afara creierului. Daca un barbat si o femeie privesc simultan acelasi peisaj vad lucruri diferite”, spune Leonard Sax, un psiholog a carui carte, „Why Geneder Matters”, a facut furori in Statele Unite . „Femeile pot vedea culori si texturi pe care un barbat nu le percepe. Aud lucruri pe care barbatii nu le aud si miros arome pe care barbatii nu le percep. Or, cum ochii, urechile si nasul sint cele mai importante porti catre creier, sensibilitatea lor afecteaza direct dezvoltarea creierului, inca din momentul nasterii.”

Studiile facute pe sobolani au aratat ca retina masculina are mai multe celule care percep miscarea, in vreme ce retina feminina percepe preponderent informatii legate de culoare sau textura. Daca aceasta teorie e valabila si in cazul oamenilor, ar putea explica de ce nou-nascutii baieti, spre deosebire de fete sint capabili sa detecteze miscarea unei jucarii deasupra patutului lor, cum a demonstrat un experiment facut cu patru ani in urma in Anglia; de ce baietii prefera sa se joace cu jucarii miscatoare (masini, camioa­ne), iar fetele prefera papusile colorate si folosesc mai multe culori in desenele lor.

Urechea femeii este, la rindul ei, mult mai sensibila la sunete, decit cea a barbatului. Studiile facute pe bebelusi au aratat ca fetitele aud anumite sunete mai clar decit baietii, iar diferenta se accentueaza la maturitate. In ceea ce priveste mirosul, un studiu publicat in Nature Neuroscience a aratat ca femeile sint mult mai sensibile decit barbatii la anumite mirosuri, in ciuda expunerii repetate. „Asta nu inseamna ca femeile au o capacitate de perceptie mai mare, ci demonstreaza ca sintem specii diferite, construite diferit pentru a supravietui. Femeile isi pot aminti culoarea si textura unei anume plante pentru a o putea evita in cazul in care e periculoasa. Tot pentru supravietuire, barbatul a fost inzestrat cu o capacitate mai mare de a detecta miscarea, pentru cazul in care un atacator intra in perimetrul sau. Ce e mai bine? Avem nevoie de amindoua”, spune Sax.

Bun, acum ca am devenit constienti de diferentele dintre noi, ce e de facut? Cum trebuie interpretate aceste informatii? Initial cercetatorii erau impartiti in doua tabere: una care sustinea ca aceste diferente trebuie respectate si alta care credea ca ele pot fi schimbate si educate in functie de mediul inconjurator. De curind a aparut o teorie de mijloc: barbatii si femeile sint diferiti initial, dar trebuie sa folosim conditiile de mediu in asa fel incit aceste diferente sa nu se transforme in limite. Posibilitatea aplicarii acestor informatii in educatie, in invatamint, la locul de munca, in domeniul medical este uluitoare.

Vrei un exemplu? O.K. Unul simplu: te-ai intrebat vreodata de ce, in general, baietii nu sint atenti la cursuri? Cu cit studiem mai mult creierul uman cu atit ne dam seama ca problema tine de scoala, nu de temperament. Uneori e simplu: baietii nu aud la fel de bine ca fetele, deci ar trebui mutati in bancile din fata. Alteori, e mai complexa: pentru ca fetele si baietii au zone de interes si nivele de matu­rizare diferite, ar trebui sa invete in clase separate. Un copil obligat sa studieze un lucru sau un fenomen care-i depaseste puterea de intelegere, fie esueaza, fie dezvolta o aversiune pentru subiect. Asa se face ca la 12 ani avem fete care urasc materiile exacte si baieti carora nu le place sa citeasca. „Motivul pentru care femeile sint mai slab reprezentate in domeniul informatic, de exemplu, nu este incapacitatea lor de a face performanta in acest domeniu, ci felul in care l-au perceput initial”, spune Sax. „Dar capacitatea de evolutie a creierului uman e fenomenala”.

Un studiu publicat in revista Nature a demonstrat ca, in functie de lucrurile pe care le invata, creierul sufera o modificare de structura (creste cantitatea de materie cenusie in acele zone ale creierului care sint antrenate in respectivul proces de invatare). Se pare ca singura solutie pentru a invinge datele biolo­gice este sa abordezi problema constient: „O.K. am o lacuna in acest domeniu, dar cu vointa o voi invinge”. In fata unui obstacol fetele pling, iar baietii devin nervosi si incapatinati. Nu stim daca acest comportanent ramine neschimbat la maturitate. Posibil.

Cunosc citeva femei cu o minte sclipitoare care ar fi putut deveni oameni de stiinta, dar au abandonat subiectul cind s-a ivit primul obstacol. Iata de ce cred ca e bine sa cunoastem diferentele de functionare si de structura ale creierului nostru, sa le folosim in avantajul nostru si sa fim pregatiti sa contrabalansam dezavantajele.
S-ar putea sa descoperim atunci ca un potential Einstein sta ascuns intr-o gospodina care se intreaba cu ce sa dreaga ciorba, cind ar putea descoperi cum functioneaza Universul.

Arhiva revistei ELLE
Foto: Shutterstock

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din health & diet