Care-i treaba cu violenta in muzica?

“Hunt you down eat you alive” e un vers cunoscut deja? Daca il stii si iti place ultima piesa Maroon 5, s-ar putea sa vrei sa citesti asta.

Care-i treaba cu violenta in muzica?

Ce vreau sa spun cu asta? Nu ca femeile au o parte de vina pentru tratamentul misogin care le este aplicat in muzica, dar ca nu sunt atente, de multe ori, la mesajele pe care astfel de clipuri le transmit despre ele. Si nu doar rapul sau hip-hopul transmit astfel de imagini. Si muzica rock are o istorie destul de tumultuoasa cand vine vorba de portretizarea femeilor drept raul absolut. Si, in general, cam orice tip de muzica (poate mai putin cea clasica) are de-a face, la un moment dat, cu violenta impotriva femeilor. Ganditi-va numai la una dintre cele mai populare balade romantice ale anilor 90: Where the Wild Roses Grow, cantata de Nick Cave si Kylie Minogue, vorbeste, de fapt, despre un barbat care curteaza o femeie pe care apoi o omoara.

Faptul acesta este cat se poate de explicit in videoclipul piesei, iar Nick Cave chiar a marturisit ca a scris melodia gandindu-se la cantareata australiana pentru care avea o obsesie de cativa ani buni. Daca ne gandim si la cartea lui, The Death of Bunny Munro, care are de-a face tot cu un comportament obsesiv fata de femei – si mai ales fata de Kylie Minogue – nu putem sa nu ne intrebam la ce s-o fi gandit Kylie atunci cand a acceptat sa faca parte din acest proiect.

Sigur, veti spune ca exprimarea artistica nu poate fi cenzurata in asemenea hal de dragul corectitudinii politice sau ca ideea romantica a indragostitului care isi omoara muza este una cat se poate de emotionanta. Si poate ca asa este, poate ca nu avem dreptul sa le spunem cantaretilor ce fel de subiecte sa abordeze in piesele lor, la fel cum nu le putem spune scriitorilor ce teme sa prefere. Dar putem, totusi, sa ne revoltam cand violenta impotriva femeilor capata niste proportii de-a dreptul grotesti?

Cantaretele hip-hop au facut-o, in parte. Intr-un gen muzical dominat de barbati, Salt-N-Pepa, Queen Latifah, Lauryn Hill, Erikah Badu, Missy Elliot sau Mary J. Blige s-au revoltat impotriva felului in care femeile sunt portretizate de industria muzicala si au adus o schimbare chiar din interiorul acesteia. Fiecare dintre ele si-au promovat statutul de femei independente in piesele lor, si au facut-o cu succes. Asta in timp ce Rihanna sau LilKim inca mai beneficiaza de pe urma obiectificarii femeilor – urmand intocmai retetele sexiste ale industriei si facand cariere frumoase.

Dar, daca tot am ajuns sa vorbim despre asta, poate ca alegerea ar trebui sa ne fie mai clara. Poate ca ar trebui sa luptam impotriva misoginilor care ne portretizeaza in piese in aceste feluri. Sau ar trebui sa acceptam, in cunostinta de cauza, acest statut. Tu ce ai alege, pana la urma?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle