Cruci, coroane, icoane, rosarii si turbane, toate s-au mutat din lacasele de cult pe podiumurile de moda. De ce?
Cu ceva timp in urma am primit cadou o plasa din panza, dupa modelul celor pe care le port aproape zilnic vara. Este alba, impecabila, dar cu o mica aplicatie pe una dintre fete, o broderie care contine si un mic text in araba, text pe care nu am reusit inca sa il descifrez de una singura. Si nici nu am gasit inca un vorbitor de araba care sa imi desluseasca sensul textului respectiv. Asa ca am stat o clipa sa ma gandesc daca voi purta sau nu obiectul si, cand a venit vremea (adica outfit-ul) pentru care aveam nevoie de o traista alba, am zis gata!
Am luat plasa pe umar, tinand textul catre mine, astfel incat sa nu fie vizibil pentru altii. A fost o scapare ieftina si lenesa dintr-o situatie care s-ar fi putut dovedi delicata. In primul rand, pentru ca nu as dori vreodata sa jignesc, din ignoranta, vreun reprezentant al comunitatii arabe. Sau pe oricine altcineva. Si apoi pentru ca am inceput sa ma gandesc, de la o vreme, la felul in care sunt utilizate simbolurile religioase in industria modei.
Sigur ca nu e nicio noutate faptul ca simbolurile religioase sau etnice sunt deseori exploatate in moda. Daca v-ati uitat la ultimele colectii Dolce & Gabbana, cu mare greutate ati fi putut rata multitudinea de crucifixuri catolice infatisate drept pandantive, cercei sau modele de imprimeuri. De altfel, intreaga traditie a brandului italian se afla in stransa legatura cu mostenirea catolica a designerilor.
Nici Riccardo Tisci, designerul brandului Givenchy, nu s-a ferit de influente religioase, catolice sau altele. John Galliano, Alexander McQueen, Versace, Jean Paul Gaultier, Christian Lacroix, Girbaud, Balenciaga – toate sunt nume celebre de branduri care au imprumutat la un moment sau altul din iconografia religioasa.
Ei, si cum se intampla in astfel de situatii, exista si oameni care se simt ofensati de arborarea unor astfel de simboluri drept simple accesorii fashion. Sa ne gandim, de exemplu, la prezentarea Victorias Secret in cadrul careia supermodelul Karlie Kloss a purtat un accesoriu nativ american din pene, alaturi de lenjeria minuscula a brandului despre care va vorbeam. Sau, ca sa ramanem la acelasi subiect, sa ne gandim la acelasi gen de accesoriu purtat de Pharrell Williams in fotografia de pe coperta revistei ELLE UK.
Reprezentantii americanilor nativi nu au privit cu ochi buni astfel de manifestari, iar Albert Keahna, un membru al tribului Meskwaki, a declarat pentru Chicago Reader ca accesoriul din show-ul Victorias Secret „a fost o mare greseala, in primul rand pentru ca femeile nu poarta in mod traditional astfel de piese'. Se pare, insa, ca aceste accesorii decorate cu pene nu sunt privite cu ochi buni nu datorita faptului ca sunt simbolice pur si simplu pentru o comunitate de oameni, ci pentru ca ele pot fi purtate doar de cei care le-au castigat, semnificand recunoasterea unor merite.
Sefii de trib care au privilegiul de a le purta trebuie sa castige dreptul de a adauga fiecare pana de vultur in podoaba lor. Astfel, pentru fiecare fapta buna este adaugata o pana accesoriului, pana ce el ajunge foarte bogat si semnifica munca si eroismul celui care il poarta. In plus, se spune ca accesoriul il protejeaza pe purtator in batalii si are o importanta incarcatura magica si spirituala. De inteles, deci, ca Pharrell a decis sa isi ceara scuze pentru ca a purtat un astfel de accesoriu.
Sau sa luam un alt exemplu. In urma cu cativa ani, toate magazinele fusesera invadate de modele de keffieh, acele esarfe in carouri purtate mai ales de palestinieni si sirieni pentru a-i proteja de vant si soare, devenite din nou populare dupa o prezentare Balenciaga. Probabil ca multi dintre noi am cumparat acele esarfe fara sa ne gandim de doua ori la semnificatiile lor mai adanci. Dar, dupa cum spunea Sanaa Hamid, fondatoarea proiectului fotografic „Cultural Appropriation: A Conversation' (unde autoarea alatura imagini cu obiecte simbolice purtate de cei care le recunosc simbolismul, unora cu oameni ce poarta aceleasi obiecte din ratiuni strict estetice), „daca un occidental este aplaudat si considerat cool pentru ca poarta keffieh in vreme ce o persoana din Orientul Mijlociu este etichetata drept terorista pentru ca poarta acelasi accesoriu, ceva e in neregula cu asta.' Tocmai de asta, probabil, lanturi de retail precum Urban Outfitters au si retras de pe piata, la un moment dat, esarfele respective.
Dar intrebarea ramane: e ok sau nu sa folosim simboluri etnice sau religioase doar pentru simpla noastra vanitate, pentru a fi la moda? Cei care considera ca moda este o arta vor spune ca, probabil, astfel de limitari nu ar trebui sa existe. Si poate ca pacifistii satui de razboaie purtate in numele religiilor vor spune ca a venit vremea sa purtam tot ceea ce vrem, pentru ca incarcatura pe care o are o haina sau un accesoriu este pur subiectiva si, deci, depinde doar de purtator. Religiosii spun ca invazia acestor simboluri pe piata modei duce la diluarea lor, la pierderea semnificatiilor culturale, in vreme ce altii considera ca astfel de imprumuturi culturale nu fac decat sa ii obisnuiasca pe oameni cu diversitatea.
Pana la urma, insa, daca tot spunem mereu ca purtam ceea ce ne reprezinta, ce ne face sa ne simtim noi insine in ziua respectiva, ar trebui sa acordam mai mult decat un gand acestui fapt. Si decent ar fi sa stim care este semnificatia hainelor pe care le purtam. Iar daca, dupa ce o cunoastem, vrem sa purtam in continuare simbolul respectiv, fara o intentie de a jigni pe altcineva, atunci putem sa o facem impacati. Cat despre mine, pana cand nu voi gasi pe cineva sa imi traduca textul in araba, imi voi lasa geanta de panza acasa.
Foto: Imaxtree