După succesul bestseller-ului internațional Atlasul frumuseții: Femeile lumii în 500 de portrete, o colecție impresionantă de fotografii care prezintă diversitatea feminină dintr-o perspectivă firească, Mihaela Noroc vrea să-și inspire fiica și fetele de pretutindeni să aibă încredere în ceea ce simt și să-și urmeze pasiunile.
M-am întâlnit cu Mihaela Noroc în Librăria Humanitas de lângă Cișmigiu la sfârșit de februarie, când a venit în București să semneze câteva exemplare ale noii sale cărți – Lumea Fetelor: Portrete și povești din jurul pământului, apărută la editura Humanitas. Mă așteptam să o găsesc agitată, cu puține ore dormite pe noapte și multă cafeină consumată de-a lungul celor câteva zile pe care le-a petrecut în oraș, cu ocazia lansării. Imaginea pe care mi-o conturasem în cap s-a disipat când am intrat pe ușa librăriei și am văzut-o stând la o masă în mijlocul spațiului de citit, răsfoind concentrată paginile albumelor. Avea o privire senină și a început să-mi povestească foarte firesc cum a ajuns să dedice o carte tuturor fetelor din lume.
Încă din 2018, de când a aflat că urma să aibă o fiică, și trecând, la rândul ei, prin nesiguranțele adolescenței pe care le cunoaștem toate pe deplin, Mihaela a căutat o modalitate prin care să-i arate Nataliei că frumusețea nu cunoaște limite, iar fetele nu trebuie să se încadreze într-un tipar prestabilit de societate.
„Știind cât de complicat este să te regăsești și cât de complicat este să ai încredere în tine, fiind expusă la diferite imagini care nu sunt tocmai benefice copiilor și adolescentelor, am vrut neapărat pentru ea un fel de manual. Un manual de ‘uite cum arată fetele în jurul pământului, uite cum arată diversitatea planetei, uite, geografic vorbind, cât de interesanți suntem’. Când ești obișnuit să vezi același tipar din nou și din nou, începi să gândești la fel. Dar dacă noi schimbăm un pic retorica și răspândim imagini mai diverse și povești care să ne inspire și vedem un pic lucrurile diferit, e mai sănătos pentru toată lumea, nu doar pentru copii.”, spune Mihaela.
Cu toate astea, e optimistă în privința încrederii în ele pe care o arată noile generații de fete. Întâlnește des tinere care au un cuvânt de spus, care-și susțin punctul de vedere și au o stimă de sine ridicată, așa cum ar trebui, de fapt, să fim și să avem toate. „Poate trăiesc într-o bulă, dar mi-ar plăcea să o extindem”.
Mihaela își aduce aminte că s-a lăsat descurajată de adulți, mai ales când a plecat la facultate să studieze fotografia. De aceea, cu fiecare ocazie, repetă o poveste din acele vremuri, pentru că speră ca ea să ajungă la toate fetele cărora li se spune constant că nu au talentul necesar să reușească într-un domeniu, oricare ar fi acela.
La 16 ani, după ce primise, de la tatăl ei, primul aparat de fotografiat, Mihaela era convinsă că asta va face toată viața. Într-un interviu din urmă cu câțiva ani, povestea cum s-a dus la facultatea de fotografie crezând că acolo urmează să-și traseze calea succesului, însă abordarea stilistică pe care simțea că o stăpânește s-a lovit de modul în care instituția pretindea că ar trebui să fie și ar trebui să facă un fotograf talentat.
„Știu sigur că în momentul în care ți se spune că ești prost, că n-ai făcut bine, dar tu simți înăuntrul tău că acolo se ascunde ceva bun, trebuie să-ți asculți instinctul. Trebuie să fii atât de puternic în interior încât să nu-i crezi pe adulții care-ți spun contrariul. Eu de-asta și povestesc peste tot întâmplarea cu facultatea, pentru că, uite, este una dintre cele mai importante facultăți de fotografie din România, iar eu acolo am renunțat la fotografie. Ei erau pe un anumit gen de fotografie, eu eram pe alt gen de fotografie. Dar eu am luat-o foarte ad literam și am crezut că nu este pentru mine și nu voi face asta niciodată. Dar, în același timp, simțeam înăuntrul meu că altceva nu m-ar face fericită.”
Deși cartea pe care a lansat-o acum e dedicată copiilor, autoarea susține cu tărie că și adulții pot desprinde câteva aspecte foarte importante din paginile ei. Mai cu seamă în ceea ce privește ascultarea, înțelegerea și încurajarea copiilor de care sunt înconjurați. Să-și dea interesul și să le prezinte oportunități pentru dezvoltarea unui hobby atunci când simt ceva special față de un anumit sport sau o formă de artă. Să încurajeze orice lucru prin care pot descoperi fericirea.