Sezonul 4 din Bridgerton are premiera într-un moment în care avem mai mult ca oricând nevoie de o doză serioasă de escapism. Doar că, spre deosebire de utopiile nocive ale zilei, care pretind întoarcerea într-un trecut idealizat, serialul realizat de Shondaland pentru Netflix chiar ne furnizează, pe ecran, un trecut idealizat, o lume a aristocrației mai diversă și mai binevoitoare decât a fost vreodată în realitate, cu povești de dragoste coborâte de-a dreptul din basme.
Este, cu siguranță, cazul pentru sezonul 4 din Bridgerton (citește aici o conversație în exclusivitate cu Nicola Coughlan, Claudia Jessie și Hannah Dodd), care se concentrează pe boemul Benedict Bridgerton (Luke Thompson) și pe misterioasa lui aleasă, pe care o zărește doar la un bal mascat, înainte de a părea că o pierde din vedere pentru totdeauna. Fără să dezvălui prea mult din primele episoade ale sezonului (cea de-a doua parte are premiera pe 26 februarie), trebuie totuși să spun că cei doi provin din lumi foarte diferite – Sophie este menajeră în casa mamei vitrege (Lady Araminta Gun, interpretată de Katie Leung), care are două fiice în căutarea unui soț (Rosamund – Michelle Mao, și Posy – Isabella Wei). Iar dacă indiciile acestea îți amintesc de una dintre cele mai iubite povești ale tuturor timpurilor, Cenușăreasa, ei bine, lucrul acesta nu e întâmplător. Despre asta îi și întreb pe Yerin Ha și Luke Thompson într-o conversație pe Zoom, animată și relaxată, dar devenită la un punct încolo de-a dreptul dramatică. Citește în continuare dialogul nostru.
ELLE: Prima mea curiozitate se referă la această poveste actualizată a Cenușăresei, ai cărei protagoniști sunteți. Sunt curioasă ce fel de povești, filme sau melodii v-au informat propriile viziuni despre dragoste, propriile perspective, în viață sau în actorie? Ce a fost definitoriu în acest sens pentru voi?
Yerin Ha: Îmi amintesc că Romeo și Julieta, al lui Baz Luhrmann, a fost foarte, foarte important. Și apoi, crescând, am urmărit o mulțime de drame coreene, inclusiv unele care vorbeau despre lupta de clasă și cum se reflectă aceasta inclusiv în relațiile sentimentale. Aș spune că au fost destul de influente pentru mine.
Luke Thompson: Cenușăreasa este o poveste atât de mare, nu? O știm cu toții de când eram copii. Îmi amintesc că, în timpul lecturii inițiale pentru show, când personajul Alfie vorbește despre faptul că Sophie trebuie să fie acasă până la miezul nopții, a fost un fel de freamăt în încăpere, ca și cum am fi devenit din nou copii. Așa că a fost o bază minunată de la care să începem. E amuzant; evident, am o grămadă de referințe în cap tot timpul, dar în ceea ce privește acest rol… Cred că ceea ce este amuzant la un mit precum Cenușăreasa este că, de fiecare dată când e povestit, el se schimbă. Există milioane de versiuni ale Cenușăresei. Cred că există una foarte violentă în care surorile urâte își taie picioarele ca să încapă în pantof. E foarte, foarte întunecată. Ce vreau să spun este că există o mulțime de moduri de a spune această poveste. Și cred că ceea ce am vrut să fac când am intrat în rol a fost să încerc să onorez specificitatea acestei povești cât mai mult posibil, pentru că este, evident, un element de Cenușăreasa în ea. Dar o ia într-o direcție foarte diferită. Este întotdeauna liniștitor când ai de-a face cu povești romantice mari, binecunoscute. Cred că simți că ești în mâini sigure. Te simți mai sigur.
ELLE: De ce este liniștitor, ca actor? Nu este mai provocator să spui o poveste pe care, într-un fel, toată lumea o știe?
Luke Thompson: Ei bine, într-un fel ciudat ești mai liniștit. Există așteptări, pentru că oamenii cunosc povestea, dar există și o extindere a poveștii. Ai ocazia să întâlnești oameni pe un teren familiar și apoi să-i duci în altă direcție, știi? Așa că, de fapt, este un gest foarte frumos de a spune că aceasta este povestea Cenușăresei, dar alta e direcția în care se îndreaptă această versiune. Este foarte frumos să începi cu oameni care recunosc povestea, asta lucrează în favoarea noastră. Atunci când vezi primul episod deja te gândești: oh, asta e povestea. Dar este doar un punct de plecare. Iar eu cred că povestea noastră este diferită de cea a Cenușăresei.
ELLE: Yerin, sunt curioasă ce părere aveai despre universul Bridgerton înainte de a te alătura lui și cum a fost procesul, casting-ul și pregătirea pentru rol.
Yerin Ha: Am văzut Bridgerton pe Netflix, ca aproape toată lumea. Și, văzând acest duce negru pe un poster și faptul că era promovat ca o dramă Regency m-a intrigat. Aceasta nu era perioada Regenței despre care știam. Așa că am apreciat din start acest tip de diferență, de modernizare și reprezentare. M-am îndrăgostit instantaneu de Bridgerton; și apoi, să mă alătur echipei a fost ca o… foarte mare presiune. Pentru că toată lumea iubește serialul și te arunci în ceva care are deja atât de mult succes. În loc să te gândești: hai să facem asta împreună și să vedem încotro merge serialul. Am ajuns în distribuție într-un moment foarte interesant. Dar toată lumea a fost foarte primitoare și m-a sprijinit. Am început cu cărțile și am vrut să văd cum gândea Julia (Quinn, autoarea seriei Bridgerton, n.red.), cum o vedea pe Sophie, ce personalități avea personajul. Și de-acolo a fost ca și cum aș fi învățat despre istorie. Îmi place să-mi fac temele destul de temeinic și apoi să le pot pune deoparte și să văd ce se întâmplă, pentru că Bridgerton este, de asemenea, un univers legat de acea perioadă, dar este, de asemenea, destul de flexibil.
ELLE: Cât despre tine, Luke, ești împreună cu personajul Benedict de ceva timp. Cum ți s-a părut evoluția lui în ultimele sezoane? Și ce poți spune despre evoluția lui în acest sezon, în special?
În acest moment, Luke Thompson, care s-a înecat cu firimiturile de la o prăjitură, începe să tușească zgomotos. Câteva reacții panicate mai târziu, actorul pare că își revine și îmi răspunde cu oarecare dificultate, dar în continuare entuziast.
Luke Thompson: E minunat, pentru că simt că avem o evoluție foarte clară de jucat, în sensul că în primele sezoane am avut o imagine foarte clară a lui Benedict: el este tipul care stă sprijinit pe perete, în spatele sălii de bal, făcând remarci ironice, discutând cu sora lui, Eloise (Claudia Jessie). E cineva care-și prețuiește libertatea foarte mult. Cred că îi spune lui Lady Tilley (Hannah New) în sezonul trei: eu nu caut nimic serios. Există toată această fațadă. Și acum, este amuzant să iei un astfel de personaj și să-l pui în centrul atenției ca protagonist romantic, pentru că, în esență, este vorba despre faptul că el chiar găsește pe cineva și se angajează față de cineva. Și acesta este lucrul cu care s-a luptat toată viața, poate fără să știe. Cred că se consideră o persoană liberă și relaxată, dar de fapt are acest călcâi al lui Ahile. Și poți înțelege asta, exemplul său de relație probabil au fost părinții săi, și-a văzut tatăl murind, iar apoi mama sa l-a jelit pe tatăl său. Ne putem imagina că nu este neapărat cineva căruia să i se fi arătat un exemplu strălucit de iubire ca fiind altfel decât oribil de dureros. Așa că probabil și-a construit personalitatea pentru a evita seriozitatea și angajamentul. Este foarte dureros, dar și foarte amuzant și suculent din punctul de vedere al spectatorului, dar și din punctul de vedere al actorului, să-l privești cum se simte cel mai inconfortabil, cred eu.
ELLE: Chiar simte un disconfort, nu?
Luke Thompson: Cred că se simte confortabil până la un punct. E amuzant, la un moment dat Sophie vorbește cu Benedict, găsesc un zmeu stricat și el a spus că-l va repara într-o bună zi și nu o face niciodată. Cred că este o persoană căreia îi place ideea de-a face ceva, dar, de fapt, atunci când vine vorba să facă, renunță sau merge mai departe, este distras ușor. Deci, da, e confortabil până la un punct. Dar cred că ceea ce este grozav la acest sezon este că întâlnește pe cineva care îl va provoca și asta este bine la început, dar apoi îl provoacă cu adevărat, ca și cum ar apăsa rana din ce în ce mai tare. Deci este distractiv de jucat. Și sper că e captivant să vezi pe cineva care a evitat ceva atât de mult timp, confruntat în cele din urmă cu acel lucru.
ELLE: Amândoi aveți ceva experiență în teatru. Tu, Luke, mai mult decât Yerin.
Luke Thompson: Asta e doar pentru că am 55 de ani. (râde în timp ce tușește încă)
Yerin Ha: Nu are 55 de ani. Nu e vampir, dar are mai multă experiență în teatru decât mine.
ELLE: E posibil să aduceți ceva din teatru în acest tip de proiect? Se poate traduce experiența și într-un show TV?
Luke Thompson: Îmi amintesc de prima noastră scenă pe terasă. În termeni de ritm, pentru Bridgerton, e o scenă destul de lungă. A durat cam șase minute în total, 10 pagini de scenariu. Întotdeauna spunem că a fost ca și cum am fi făcut o mică piesă împreună. Știi, când faci scene atât de lungi, chiar trebuie să fii implicat. Și nu te poți baza atât de mult pe editare, pe magia filmului, chiar trebuie să fii prezent. Stai pentru o vreme în acea scenă. În multe feluri, teatrul și ecranul sunt foarte diferite și sunt moduri complet diferite de a lucra, incomparabile; de multe ori cred că pe ecran e un fel de teatru cubist: este ca teatrul, dar toate piesele sunt în ordinea greșită, și e nevoie de timp pentru a te obișnui cu asta. Dar cu cât am făcut-o mai mult, cred că poți, într-adevăr, să înveți mult. Cred că poți aduce mult din teatru pe ecran și de pe ecran în teatru. Se vorbește mult despre faptul că în teatru există o cu totul altă tehnică și trebuie să fii mare, uriaș și nu este adevărat și, de fapt. Și apoi, pe ecran este mult mai natural – nu este adevărat, cred că poți face spectacole mari pe ecran și poți face spectacole foarte subtile în teatru. De fapt, ca medii de comunicare, ele chiar comunică. Am făcut un spectacol recent, A Little Life (o adaptare după O viață măruntă, celebrul roman de Hanya Yanagihara, n.red.), și am luat o mulțime din experiența din Bridgerton în sala de repetiții. Cred că am evoluat datorită ecranizării.
ELLE: Deci ce spui este că învățarea se aplică în ambele sensuri? Și, în ceea ce privește dialogul, pentru că vorbeai despre rostirea replicilor, Bridgerton are un fel de discurs special, un fel de limbaj greu de stăpânit, îmi imaginez, pentru actori. Cum ați reușit să faceți asta?
Luke Thompson: Ai un discurs care durează cam 40 de secunde, merge și merge și tot merge. Cred că aici intervine teatrul, pentru că este ca o linie riguroasă de învățare pentru că, atunci când ești pe scenă, nu poți face greșeli; sau – dacă faci – trebuie să găsești o cale de ieșire; și cred că au intrat în funcțiune aceste instincte. Dar este foarte greu. Și chiar nu am vorbeam deloc engleza Regency, e prima oară când am făcut-o. Dar oamenii din Bridgerton vorbesc într-un fel foarte propriu, este o combinație dintre engleza din vremea Regenței, dar cu o întorsătură modernă, o frazare modernă, care poate fi făcută să sune ca Regency. Este un lucru foarte specific.
Yerin Ha: Este greu de învățat. Dar trecem prin asta. La fel ca la costume.
ELLE: Chiar așa, cum ajută costumele să obțineți tipul de mișcare pe care îl doriți, să intrați mai bine în personaj?
Yerin Ha: Cred că ceea ce este uimitor la John Glaser și la echipa de costume este că au trasat și traseul emoțional al lui Sophie prin intermediul hainelor. În Penwood, poartă un guler mai înalt, culori mai închise. În Cavender, e mult mai jos, dar tot în culori mai închise. În Bridgerton, totul este mai ușor, iar țesătura este mult mai moale. Dar, pentru că am purtat mai ales ținute de cameristă, mă ajută în ceea ce privește postura, să-mi știu locul. Și nu am aceste rochii frumoase, ornamentate, ca să mă simt nobilă. Este doar foarte simplu. Îți schimbă postura.
Luke Thompson: Întotdeauna mi se pare că, atunci când port o vestă, îmi împinge ușor spatele în sus.
ELLE: Iar ultima mea întrebare este despre Claudia Jessie, despre personajul ei, Eloise. Ce rol joacă ea în toată povestea asta? La început ea îl ajută pe Benedict să o caute pe Sophie…
Luke Thompson: Este o parte foarte interesantă a poveștii pentru că, într-un fel ciudat, Eloise și Benedict se țin unul pe celălalt acolo unde sunt. Pentru că este atât de distractiv să fii outsider. E amuzant să ai acest tip de dialog. E distractiv să rămâi confidentul celuilalt. Așa că, într-un mod ciudat, cred că este una dintre acele relații în care, poate după o vreme, ca în cazul unor prieteni apropiați, poți simți că vă cam încurcați unul pe celălalt, pentru că îl găsești pe celălalt destul de convingător și distractiv. De fapt, te împiedică să cunoști pe cineva… Ca un…
ELLE: Enabler? *(facilitator, n.red.)
Luke Thompson: Facilitator al felului de persoană care este Benedict! Este un cuvânt atât de bun pentru asta! Și cred că Benedict începe să se schimbe. Și chiar îmi place replica lui, când îi spune lui Eloise la un moment dat: știi, cred că mama noastră te-ar putea surprinde. E atât de diferit de ce i-a spus până atunci Benedict lui Eloise. Și este dureros, la un anumit nivel, pentru că simt că ei trebuie își permită să se schimbe puțin. Au o afinitate atât de mare, dar reversul medaliei, cum spuneai, este că această afinitate te face să cultivi și permiți o anumită latură a fiecăruia care te menține în acea logică. Și de fapt, pentru Benedict, o mare parte din presiunea interioară asupra lui este să încerce să se angajeze să cunoască pe altcineva, cred. Așa că e complicat. Îmi place să lucrez cu Claudia, să facem scene împreună, dar trebuie să existe, în ceea ce privește povestea, un pic de… decuplare. Sună ciudat, dar vreau să spun că Eloise este confidenta lui Benedict și au această apropiere. Dar disponibilitatea este limitată și trebuie să faci loc și pentru alte lucruri în viața ta.
A doua parte din sezonul 4 din Bridgerton are premiera pe Netflix pe 26 februarie 2026.
Citește și:
Sarra Tsorakidis, despre filmul „Ink Wash’, o reflecție asupra vocilor femeilor: „E o iluzie că se poate face artă cu ușurință’
Foto: Netflix