Partenerul te acuză că folosești împotriva lui strategii de gaslighting? Dovezi că are dreptate și e necesar să corectezi asta

Partenerul tău a identificat strategia: parte din tot ce presupune gaslighting. Iar dacă procedezi la fel mai departe, despărțirea nu va fi o surpriză.

În timpul conflictelor pe care le aveți în cuplu ori după apelezi la diferite metode astfel încât să scapi de eventualele consecințe, lucrurile să iasă exact așa cum îți dorești tu, partenerul să fie în controlul tău. Iar aceste strategii dacă inițial și-au atins scopul, acum nu mai sunt eficiente căci el și-a dat seama de mecanism, a devenit mai ancorat în realitate sau mai în contact cu sine. Partenerul s-a întrebat poate la început dacă ai dreptate, sau chiar din prima a pus punctul pe i: faci gaslighting. Era ceva intenționat sau abia după ce escalada conflictul realizai că este adevărat ce îți reflectă, dar nu puteai să îi recunoști asta? Dacă îți dorești o relație de bună calitate, echilibrată, aceste metode de manipulare nu îți vor aduce niciodată un astfel de rezultat.

Folosești împotriva lui…

… informații sensibile, împărtășite când a devenit vulnerabil cu tine. Iar acestea devin acum arme, dovezi prin care te străduiești să-l convingi că el este cel exagerat, care a greșit, care spune, simte, gândește distorsionat tocmai prin prisma vulnerabilităților care acum îl influențează în această manieră. De exemplu îi reproșezi că este gelos pe flirtul pe care l-ai avut la o petrecere deoarece părinții lui au divorțat și din acest motiv el are o imensă teamă de abandon. Nu ești tu critică, ci proiectează în tine pe mama lui care în copilărie l-a desființat de-a dreptul criticându-l, și este el mult prea sensibil, nu că nu ai știut tu să comunici asertiv un lucru care te-a deranjat.

Distorsionarea realității

Ajustezi lucruri care s-au întâmplat și în acest mod practic schimbi realitatea. Nu total, ci parțial așa cum îți convine ție și când faci asta ești extrem de fermă, ba chiar folosești expresii clare prin care indici că partenerul are o problemă de sănătate mintală. Scopul este să îl faci să se îndoiască de propria lui percepție și să îți dea ție dreptate sau pur și simplu să se retragă confuz din disputa respectivă pe care o câștigi în această manieră.

Sabotarea deciziilor

Prin critică, prin devalorizare, invalidare mesajul este cât se poate de clar: partenerul nu este în stare de nimic, nu este lucid, rațional, nu este capabil să ia o decizie corectă în cunoștință de cauză. Iar puterea sa de a lua decizii este sabotată constant, încât controlul să fie la tine, tu să fii unicul factor de decizie. În cuplu deciziile se iau împreună, sunt negociate, nu devin un act individual căruia celălalt i se supune.

Izolarea…

… îți permite să reduci influența din exterior asupra sa. Să nu aibă cu cine să discute, să se sfătuiască, cineva care să îi atragă atenția că dinamica dintre voi nu este nici pe departe una sănătoasă. Așa că îi eviți familia, prietenii, ai o problemă cu fiecare, nu placi pe nimeni. Și prin respingerea lor, faptul că refuzi întâlniri, în felul acesta și partenerul să se îndepărteze de plasa lui de suport social și emoțional.

Plasarea responsabilității către partener

Ai greșit? Ai spus sau ai făcut ceva nepotrivit? Doar el este de vină, din cauza lui se întâmplă asta. Nu există asumarea propriilor tale fapte și decizii. Scopul este ca el să se simtă vinovat, iar prin prisma vinovăției să devină compliant.