Exodul medicilor

In fiecare saptamina aflam din presa despre medicii romani care aleg strainatatea pentru a-si desfasura activitatea in conditii decente de munca si de viata. Din 2007 si pina la inceputul lui 2011, au parasit tara 8.000 de medici, in timp ce, in acesti patru ani, au iesit de pe bancile scolii, in urma examenului de rezidentiat, doar 7.500 de cadre medicale. Cu un buget alocat sanatatii ce ne trimite direct la coada Uniunii Europene si tot mai multe decizii manageriale care nu au facut decit sa mai dea o lovitura sistemului de sanatate subrezit, ne intrebam in mod firesc cine se va ingriji de sanatatea noastra peste citiva ani.

Profesorul Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor, este una dintre putinele voci care vorbesc despre situatia dezastruoasa in care ne aflam. „De citiva ani de zile am tras acest semnal de alarma, pe care nu l-a ascultat nimeni. Romania era oricum pe ultimul loc in Uniunea Euro­pea­na in ceea ce priveste media numarului de medici la mia de locuitori: 1,9 medici la mia de locuitori, daca ne raportam doar la cei care au terminat facultatea de medicina generala, sau 2,2 daca punem la soco­teala si medicii dentisti.' Medicii rezidenti care au parasit Ro­ma­nia ramin conectati la ce se intimpla la noi, printr-un cordon ombilical virtual. Infiintat chiar de unul dintre cei plecati, grupul Medici-Re­zidenti de pe yahoo numara aproape 1.000 de membri. Citiva dintre ei au acceptat sa ne spuna de ce au ales sa plece in strainatate si cit de greu au ajuns acolo unde sint.

Dintr-o mie de motive

Miriam Galescu si Mirabela Bodic sint doua romance rezidente in psihiatrie la Maimonides Medical Center din New York si povestesc de ce au ales America pentru a profesa. Mirabela a plecat din tara in 2007, imediat dupa terminarea fa­cultatii: „Unul din principalele motive a fost perspectiva sumbra a posturilor dupa rezidentiat. Cunosteam oa­meni care au ajuns someri sau au fost nevoiti sa se reprofileze complet dupa rezidentiat, pentru ca nu si-au gasit posturi. Un alt motiv a fost acela ca voiam sa fac psihiatrie, iar sistemul de sana­tate mintala din Romania este mult mai darimat decit cel medical in general. Am fost sincer socata uneori de ceea ce in­seamna psihiatrie in Romania'. A ales New York-ul „pentru nivelul de pregatire foarte ridicat, pentru nenumaratele resurse si pentru ca e cel mai apropiat de casa: stilul de viata este mai european, sint zbo­ruri directe spre Bucu­resti si exista o comunitate de romani de 50.000 de oameni'.

Unul dintre acesti 50 de mii de romani s-a intimplat sa fie Miriam. „Eu am plecat din cauza starii deplorabile in care se afla sistemul de sanatate in Romania. Nu ma simteam bine ca medic in Romania si stiam instinctiv ca exista undeva in lume locuri in care meseria asta ma putea face sa ma simt mindra de investitia de 18 ani in educatie pe care o facusem. Stiam ca nu vreau sa-mi duc existenta asteptind poma­na din partea pa­cien­tului si gindindu-ma daca acesta este pacientul care ma va ajuta sa-mi platesc cheltuielile pe luna respectiva. Mi-am dorit intotdeauna sa am o meserie ca oricare alta, un­de sa prestez o munca si sa fiu recompensata exact atit cit valoreaza ea. In Romania ti se spune: «Stim ca munca ta valoreaza mai mult, dar ia-ti banii singur de la pacient, noi nu ne bagam…» – o ipostaza foarte injositoare pen­tru oricine. Mi-era rusine si de mine, si de pacienti.'

Catalin are 25 de ani si e rezident in medicina de urgenta. Anul trecut a absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie „Ca­rol Davila' din Bucuresti, iar de la 1 ia­nua­rie 2011, lucreaza in Irlanda. Decizia de a pleca a luat-o impreuna cu logodnica sa, la sfirsitul anului V de studii, iar in anul VI au trimis actele de aplicare. „Dupa ce am absolvit, am fost numit medic rezident in medicina de urgenta, avind ca centru de pregatire departamentul Smurd Flo­reas­ca, din Bucuresti. Dar viata e complexa uneori si a trebuit sa plec, cel putin pentru moment. Principalele motive care ne-au fa­cut sa luam aceasta decizie au fost urma­toarele: dorinta de a beneficia de un training organizat si realizat la un nivel inalt; curiozitatea de a vedea cum fac altii medicina si de ce o fac atit de bine; curiozitatea de a lucra intr-un sistem in care singura ta grija este sa iti faci treaba cit mai bine, stiind ca nu iti lipseste nimic; dorinta de a ne seta niste standarde inalte la care sa ne raportam in viitoa­rea noastra practica medicala; aspectul fin­an­ciar care aici compenseaza efortul de­pus; dorinta de a practica o meserie respec­tata de pacienti, lucru care in tara a pierit de mult.' A ales Irlanda dupa ce a facut o analiza a pietei medicale, argumentul decisiv fiind acela ca singura limba straina pe care o stia suficient de bine era engleza. „Am avut de ales intre Irlanda si UK. Cum peste 80% dintre colegii mei isi doreau sa plece in UK, m-am gindit ca in Irlanda concurenta este mai mica. In plus, salariile medicilor in Irlanda, raportate la nivelul de trai de aici, sint mai mari decit cele din UK. Oricum, nu a fost usor sa luam aceasta decizie. Am lasat in spate familii, bunici, prieteni. Daca ma gindesc bine, sint printre cei norocosi, pentru ca am avut sansa sa plec cu cineva alaturi. Cunosc multe cazuri de medici care sint aici singuri…'

Andrei Mihailescu este un astfel de caz. Are 30 de ani si de un an lo­cuieste despartit de viitoarea sa sotie, ramasa acasa. In Anglia e medic rezident in chirurgie generala si, intre doua operatii, ne-a povestit de ce a luat decizia de a pleca. „Sint la virsta la care imi permit sa ma aventurez in afara granitelor tarii. Am facut asta in primul rind pentru a vedea cum functioneaza un sistem medical, altul decit cel pe care il cunoscusem deja de trei ani si, bineinteles, voiam sa vad cum functio­neaza un sistem fara obstacole financiare, nu prin prisma angajatului si a veniturilor doctorilor, ci prin prisma pacientului, care are de suferit din cauza subfinantarii de la noi.'

Din fericire pentru cei care au ales Europa, diplomele cu care termina facultatea le sint recunoscute in Uniunea Euro­peana. Sint recunoscute si peste Ocean, insa pentru a fi acceptata intr-un program de rezidentiat in State, Miriam a trebuit sa invete pe brinci. „Studentii americani dau pe parcursul facultatii niste examene natio­nale standardizate fara de care nu poti merge mai departe. A trebuit sa sustin si eu aceleasi examene, insa ce dau ei pe parcursul a patru ani, eu am invatat intens in doi. Dupa ce mi-am dat examenele, am mers la interviuri si am fost acceptata la mai multe programe de rezidentiat in psihiatrie, dint­re care eu am ales unul.'

Vasile Astarastoae rezuma si el motivele plecarilor masive din ultimii ani: „Prima lor motivatie este ca nu se pot realiza profesional, mai ales la inceput de cariera. A doua motivatie o reprezinta conditiile de viata pe care le ofera Romania. Un medic tinar care se duce intr-un orasel sau intr-un sat este invatat cu un anumit stil de viata. Or acolo nu are unde sa iasa, nu are locuinta, nu are apa curenta, iar in spital face activi­tati care se fac la ambulatoriu. La asta se mai adauga doua noi cauze, aparute in ultimii doi ani: una e ca posturile s-au blocat – aici este paradoxul, ca ai nevoie de medici, dar blochezi posturile –, iar a doua a fost diminuarea salariilor cu peste 34%. Un tratat de medicina costa peste 300 de euro, or acesta este salariul medicului pe o luna si jumatate. Din el trebuie sa mai si traiesti'.

Mitul salariilor mari

Nu mai e un secret pentru nimeni ca un medic rezident in Romania este platit in medie cu 250-300 de euro pe luna. Care este situatia peste hotare? Miriam conside­ra ca o comparatie intre salariul unui medic din Romania si cel al unui medic de peste Ocean nu isi are rostul, intrucit si cheltuielile sint foarte diferite: „Teoretic, primesti intre 2.800 si 3.000 de dolari in mina lunar, dar facturile sint mult mai mari. Chiria e intre 900 si 1.500 de dolari, telefonul e 100 de dolari, cablul TV + Internet inca 150, mincarea undeva pe la 400. Cu alte cuvinte, poti sa pui in fiecare luna niste bani deoparte, dar nu sume prea mari'.

Si Mira­bela recunoaste ca 2.500 de dolari e considerat a fi un salariu mic in New York. „Toata lumea asteapta sa termine rezi­dentiatul, pentru ca salariul unui medic specialist incepator este de 10.000 de dolari sau mai mult, in functie de zona si domeniu, iar posturi se gasesc usor pentru ca e mare nevoie de medici.' Andrei se abtine sa dea cifre, insa rezuma situatia sa salariala din acest moment in citeva cuvinte: „In Romania eram platit penibil, aici sint platit foarte bine'. Salariul lunar al unui senior house officer, pozitia pe care o ocupa Catalin dupa doar citeva luni de lucru in sistemul medical irlandez, este in jur de 2.600 de euro, bani in mina. Exista variatii in functie de specialitate, ore suplimentare, ore non-sociale lu­cra­te, care iti pot aduce un salariu lunar de pina la 3.000 de euro.

Dar beneficiile nu se rezuma la banii din buzunar. Conditiile de munca sint net superioare celor din Romania. „Ai toata infrastructura de care ai nevoie. Singura grija este sa iti faci meseria cit mai bine si sa fii la curent cu cele mai noi trend-uri in specia­lizarea ta. Uneori mi se pare ca fac prea multa risipa aici in sistem, insa lucrurile merg ca unse, iar pacientii sint multumiti', concluzioneaza Catalin.

Regrete

„Deocamdata nu am nici un regret', sustine Miriam. „E in continuare un sacrificiu, dar perioada de rezidentiat implica foarte multe ore de munca, oriunde ai fi. Dezavantajele sint intotdeauna legate de timpul liber. Niciodata nu e destul, dar creste odata cu anul de rezidentiat. Viata mea in anul II e deja incomparabil mai libera decit cea din anul I si tot asa. Spe­ranta e ca, atunci cind termini cu reziden­tiatul si ai practica proprie, sa iti poti face programul pe care ti-l doresti. Deocam­data nu am nici un control asupra programului meu. Oricum, cred ca cel mai im­portant lucru, daca te hotarasti sa emigrezi, e sa alegi tara cu mare grija si in cunostinta de cauza. Eu am venit in Ame­rica de citeva ori inainte sa emigrez si am incercat sa fiu cit mai in legatura cu sistemul medical. Deci nu am avut prea multe surprize neplacute. Cred ca acesta a fost cel mai important lucru… De fapt, cel mai im­portant a fost ca sotul meu a emigrat odata cu mine. Dar familia si prietenii mei sint in Romania si asta are un impact mare asupra calitatii vietii de aici. Tot la nivel personal trebuie sa spun ca as prefera sa imi cresc copiii in Romania. Aici, notiunea de concediu de maternitate nu exista. Practic, imi iau tot concediul de odihna pe anul ur­mator si imi adaug un concediu medical ca sa acumulez 6 saptamini de stat acasa cu nou-nascutul cind va fi vremea. In plus, New York nu e Europa si nu pot fugi la un avion la fiecare sarbatoare. Trebuie sa-mi planific vacantele in Romania cu un an inainte si nu prea e loc de modificari. Desi dintre colegii nostri foarte multi au emigrat, foarte putini dintre ei au emigrat in SUA. A trebuit sa ne reconstruim cercul de cu­nostinte si prieteni de la zero. {i mai e dife­renta de fus orar – e greu sa ridici telefonul si sa suni acasa de cite ori ai chef pentru ca probabil ei dorm la ora aia si viceversa.'

Catalin recunoaste ca banii si conditiile de munca atenueaza regretele. „Regret ca a trebuit sa renunt pentru moment la postul pe care il aveam la Smurd. Stiu cit de greu le este din cauza lipsei personalului si cit de mult se bazeaza pe orice om gata sa puna umarul. Un alt dezavantaj e ca peste 90% din medicii romani ce lucreaza in UK si Irlanda lucreaza in sistemul public de sanatate, pentru ca sistemul privat este re­zervat medicilor locali, salariile in privat fiind mult mai mari. Irlanda si Marea Britanie apeleaza la medici straini pentru a atenua lipsa medicilor din sistemul public. Medicii irlandezi si cei britanici pleaca si ei la mai bine, in Noua Zeelanda, Australia sau SUA. In plus, ei nu scolarizeaza medicii cu miile cum se intimpla la noi. Asa incit competitivitatea este mai crescuta pentru ai lor, pe anumite specialitati, iar me­dicii imigranti umplu niste specialitati prea putin dorite de ai lor. Sa nu ne imbatam cu apa rece: sistemul de aici isi protejeaza propriii absoventi, astfel incit, la un interviu, un irlandez va avea prio­ritate, chiar daca lucrurile astea nu se spun pe fata.'

Andrei nu are regrete de ordin profesio­nal. „Sistemul romanesc nu imi lipseste absolut deloc. Bineinteles ca pe plan personal simt lipsa familiei, a prietenei mele, dar si ea se specializeaza in domeniul medical si e posibil sa vina sa locuim aici pentru o perioada. Exista anumite frustrari atunci cind pleci din tara, dar o faci pentru ca nu se mai poate, nu o faci de placere.'

Sistemul privat, o alternativa?

Unele voci vor spune ca exista medici care au reusit sa adune averi, lucrind in sistemul medical privat din Romania. Pentru cei cu care am stat de vorba, aceasta nu a fost o varianta, in momentul plecarii. Iata de ce: „Sistemul privat la noi este o alternativa, insa doar pentru unii medici', afirma Catalin. „Problema este ca acesta prefera sa lucreze cu medici foarte expe­rimentati, prin urmare pentru medicii tineri, si aici ma refer la rezidenti, este cam inchis. In plus, sistemul privat este slab dezvoltat in Romania si nu poate absorbi prea multi medici. Marea majoritatea a locurilor din privat sint ocupate de medici ce lucreaza si in sistemul public, ceea ce inseamna doua locuri ocupate in acelasi timp.' Andrei nu exclude intoarcerea sa in mediul privat, sau chiar o initiativa privata in familie. „Tatal meu este medic in Ro­mania. Nu a plecat niciodata si probabil in viitorul apropiat si fratele meu va fi medic, asa ca nu exclud varianta aceasta. Insa in sistemul medical privat te poti intoarce dupa ce ti-ai completat cunos­tintele intr-o specializare. As vrea sa ma intorc in tara pentru a fi de folos si pentru a face o diferenta, nu doar pentru a fi unul dintre oamenii din sistem.'

Nicolae Marcu este directorul general al MedLife, o institutie medicala privata care numara peste 1.000 de angajati, medici si asistente. „Noi consideram ca sistemul privat este o alternativa la ora actuala. Operatorii medicali privati din Ro­mania ofera conditii similare celor din clinicile vestice, atit ca nivel salarial, cit si in ceea ce priveste dotarile cu echipamente si conditiile de lucru. |n plus, multi dintre medicii nostri au experienta internationala sau beneficiaza anual de training-uri de specialitate in strainatate, pentru a fi la curent cu ultimele descoperiri sau noutati din domeniul lor.'

In privinta inexistentei locurilor de munca pentru rezidenti in spitalele private, directorul MedLife sustine ca „acest lucru nu este adevarat. Noi avem medici rezidenti in cadrul mai multor sectii. Sint unii medici specialisti sau primari care si-au facut rezidentiatul aici si au ales sa ramina permanent la noi. Este evident ca si noi ne dorim sa-i pastram pe cei mai buni dintre ei. Mai mult, primim frecvent solicitari de la medici romani din afara care doresc sa se intoarca in Romania si care intreaba de conditiile disponibile la MedLife. Chiar recent, echipei noastre de obstetrica-ginecologie i s-a alaturat un membru cu stagii de pregatire in Statele Unite si Canada, care a profesat o perioada in Franta. In afara de acesta, avem colaborari cu me­dici romani care profeseaza in Anglia sau care s-au specializat in Franta'.

Cu toate acestea, „sistemul privat de la noi este slab dezvoltat si nu poate absorbi cadre medicale asa cum o face in alte tari, complementar fata de sistemul public', afirma profesorul Vasile Astarastoae. „De zece ani, sistemul privat de la noi acopera ca investitie in sanatate doar 1% din PIB, pe cind in alte tari din Uniunea Europeana, sumele atrase sint intre 3 si 4% din PIB-ul tarilor respective. Acum doi ani, populatia asistata de sistemul privat reprezenta 0, 35% din serviciile medicale. Intre timp au mai aparut citeva institutii private, dar nu cred ca cifra depaseste 1% din serviciile medi­cale. Sistemul privat este construit ca sa fie complementar sistemului public, nu alternativ. In plus, sistemul privat s-a dezvoltat mai mult pe acele segmente care aduc profit rapid: chirurgie estetica si de infrumusetare, medicina dentara, obstetrica, nasteri.'

Se vor intoarce?

Catalin: „In acest moment, nu stiu ce sa iti spun. Momentan doresc sa intru intr-un program de training care mi-ar permite sa mai ramin inca trei ani. Dupa asta, nu stiu ce va fi. Daca as sti ca in tara as avea parte de un salariu decent si conditii de munca normale, m-as intoarce, insa acest lucru este departe de a se intimpla'.

Mirabela se gindeste serios sa se intoar­ca in Romania, dar numai in anumite conditii: „Cind voi avea destui bani si experienta cit sa imi deschid un cabinet in Ro­ma­nia; cind statul roman va face posibila re­cu­noasterea rezidentiatului si speciali­zarilor facute in America; cind coruptia din sistemul medical va fi macar putin diminuata… ar fi nerealist sa sper ca va fi eradicata'.

Dupa munca titanica pe care a depus-o pentru a ajunge acolo unde este, Miriam nu planuieste sa se intoarca: „Acasa inca nu s-a schimbat nimic in bine. Dorul de tara si de familie e mare, dar atita timp cit pot calatori si imi pot chema familia aici, nu imi vine inca sa ma intorc. Daca m-as intoarce vreodata sa profesez, probabil as face-o pro bono sau intr-o clinica particulara. Nu vad de ce m-as incadra iar in nebunia sistemului de stat, atita timp cit acesta oricum nu ne vrea'.

Scenariu pesimist

Deocamdata, cu o medie de virsta a medicilor de 45 de ani, sistemul de sana­tate abia supravietuieste, iar starea sa ne afecteaza pe noi toti. „Migratia aceasta peste granite a atras dupa ea o migratie interna, care are un impact dezastruos asupra sigurantei pacientului', afirma presedintele Colegiului Medicilor. „Me­dicii migreaza dinspre zonele defavori­zate, unde este nevoie de mai multe cadre medicale, catre locurile ramase libere in centrele de judet si cele universitare. In momentul in care, de exemplu, la Spitalul «Sf. Spiridon» din Iasi 7 anestezisti acopera activitatea a 24 de anestezisti, intervin oboseala si greseala umana. Medicul este prost platit, are mult de lucru, devine irascibil. Iata me­diul perfect pentru alte complicatii in defa­voarea pacientului.'

Iar vestile rele nu se opresc aici, ne avertizeaza Vasile Astarastoae: „In urmatorii ani, populatia virstnica va creste, numarul bolilor cronice va creste, iar sistemul duce lipsa de medici. Cu aceasta problema s-a confruntat si Uniunea Europeana acum doi ani, cind avea 153 de mii de posturi vacante. Numai ca UE a putut sa ia medici din Polonia, din Romania, din Bulgaria, din Ungaria, rezolvindu-si problema. Noi nu avem conditiile sa atragem personal din UE si, totodata, facind parte din UE, nu putem aduce medici din spatiul extracomunitar, decit daca acestia sint casatoriti cu cetateni romani. Cit timp statul aloca pentru sanatate 3,9% din PIB (media ultimilor 20 de ani), fata de 7,5% din PIB (media in tarile din sud-estul Europei) si de 11,2% din PIB (tarile OSCE), noi vom ramine in urma.

Fara fonduri in sanatate, nu poti sa iti mentii profesionistii in sistem. O alocatie de cel putin 8% din PIB ar fi inceputul', concluzioneaza presedintele Colegiului Medicilor. Am fost curiosi sa aflam si parerea celor care acum profeseaza in sisteme mai sanatoase. Catalin crede ca „sistemul romanesc duce lipsa de bani si de manageri. |n plus, nu avem oameni care sa gindeasca legi pentru a manageria un sistem si nu avem un sistem care sa ii poarte de grija pacientului. Atita timp cit avem profesori corupti si putrezi nu putem spera la generatii de medici care sa puna suflet in aceasta meserie. Mai intii ar trebui sa li se dea bani si apoi sa li se ceara rezultate si moralitate. Sint convins ca cei mai multi dintre ei ar renunta la spaga, daca ar avea un salariu decent'. „Cu cit interactionez mai mult cu sistemul de aici, cu atit imi dau seama cit e de dezorganizat sistemul romanesc', afirma Mirabela. „Banii sint, desigur, o problema mare in sanatatea din Romania, dar cred ca s-ar putea face mult mai multe cu resursele actuale, daca ar exista organizare, coordonare si responsabilitati. Con­cret, trebuie luate masuri drastice impotriva coruptiei la toate nivelurile, sa existe responsabilitati clare pentru tot personalul si consecinte serioase in cazul neindeplinirii lor, sa fie persoane cu experienta econo­mica serioasa in posturile de conducere, de la ministru pina la sef de sectie si tot asa.' Andrei e mai putin optimist: „Daca as vedea o solutie, as incerca sa o propun cuiva, cu toate ca parerea mea e atit de neimportanta. Reformarea nu se poate produce doar in sistemul sanitar romanesc. Daca ma uit la cine e in fruntea tarii, eu, unul, n-am nici o speranta. Poate doar dupa disparitia acestora…'

Alina Baisan
Foto :Shutterstock