Înainte să ai propriile experiențe romantice ți-ai privit părinții construind o viață împreună și ai învățat, mai mult sau mai puțin conștient, ce înseamnă să fii partenerul cuiva. Asta nu înseamnă că relația lor îți stabilește în întregime destinul sentimental. Însă îți poate influența așteptările cu care intri într-un cuplu, lucrurile pe care le tolerezi, felul în care reacționezi la conflicte și ceea ce interpretezi drept iubire. Uneori, problema nu este că părinții au avut o relație dificilă. Și o relație aparent bună poate transmite modele care, transferate automat în viața adultă, nu îți mai sunt utile.
Compromisuri nesănătoase
Dacă ți-ai văzut un părinte renunțând constant la propriile nevoi pentru liniștea familiei, este posibil să fi învățat că o relație funcționează atunci când unul dintre parteneri se adaptează în exces, se neglijează pe sine, nu pune limite. Iar ca adult să confunzi disponibilitatea cu sacrificiul și să consideri o normalitate să renunți la lucrurile importante pentru tine pentru a păstra armonia cuplului. O relație sănătoasă presupune ajustări de ambele părți, nu dispariția treptată a unuia dintre parteneri în favoarea celuilalt. Deci există compromis sănătos ca rezultat al unei negocieri, și compromis nesănătos în care e doar despre celălalt și deloc despre tine.
Ai asociat iubirea cu conflictul
Poate că în familia ta certurile erau frecvente și urâte, iar după fiecare conflict urma o perioadă de împăcare, cu multă intensitate, dar pe pozitiv. Oare ai ajuns să percepi tensiunea, stresul drept o parte firească a intimității? Ca atare un partener calm să-l consideri distant, iar o relație stabilă, cu siguranță și armonie să o etichetezi drept lipsită de pasiune? În sistemul tău de referință era această asociere a alternaței apropiere – tensiune – reconciliere.
Evitarea discuțiilor dificile
Dacă părinții tăi nu se certau niciodată în fața ta, dar nici nu discutau problemele reale, e posibil să fi învățat că un cuplu fericit, de succes, nu are conflicte. Și la maturitate să eviți conversațiile incomode de teamă să nu strici relația și această aură a cuplului sănătos. Îți bagi sub preș nemulțumirile, accepți lucruri care te deranjează și speri că timpul le va rezolva. Însă absența conflictului nu înseamnă absența problemelor și nici soluționarea lor.
Cineva trebuie să conducă
La părinții tăi exista o distribuție foarte clară a rolurilor, unul lua deciziile, administra banii și stabilea direcția familiei, în timp ce celălalt se adapta. Un model pe care îl poți considera atât de firesc încât să nu îl pui sub semnul întrebării. Și să cauți un partener care să preia el controlul, ori să consideri că tu trebuie să fii persoana care organizează, decide și rezolvă totul, iar partenerul să nu se supună. O predare, o luptă pentru control, pentru putere, nicidecum o echipă unde responsabilitățile sunt împărțite echitabil.
Ce accepți
Dacă ai crescut expusă la infidelitate, lipsă de respect, control, tăceri punitive sau absență emoțională, se poate să ai un prag de toleranță mai ridicat pentru aceste comportamente. Nu pentru că le consideri în regulă, ci pentru că îți sunt familiare. Iar familiarul poate părea, în mod paradoxal, mai sigur decât necunoscutul. La polul opus, fugi de orice seamănă cu relația părinților tăi. Dacă ai văzut multă ceartă, poți deveni adultul care nu suportă nici cea mai mică neînțelegere. Dacă ai văzut control, poți interpreta orice nevoie de apropiere drept sufocare. Dacă ai văzut dependență, poți pune atât de mult accent pe autonomie încât să îți fie greu să construiești intimitatea. Trăiești împotriva modelului părinților tăi, dar tot să fii definită de el.
Citește și:
Prietena ta funcționează ca mediator în găsirea unui nou partener? De ce uneori ajută, iar alteori e în defavoarea ta
Foto: PR