Singurătatea e dificil de tolerat. Când simți că se insinuează, cauți ceva care să îți ofere rapid distragere, companie sau o vagă senzație de conectare. Iar telefonul este la îndemână și pare soluția perfectă. Intri în toate conturile tale din rețelele sociale, urmărești videoclipuri, citești conversațiile altora sau stai de vorbă pe whatsapp și îți zici că ai bifat totuși ceva la capitolul socializare. Dar ce pare să aline singurătatea în final ajunge să o amplifice.
Iluzia conectării
Telefonul îți oferă acces instant la sute sau mii de oameni. Vezi fotografii, povești, comentarii, conversații. Iar creierul poate interpreta această expunere constantă la viața socială din online ca pe o formă de apropiere. Cu toate astea, uiți cum conectarea autentică presupune reciprocitate, vulnerabilitate și implicare emoțională. A privi viețile altora nu este același lucru cu a participa la ele. După ore petrecute online, poți descoperi că nu te simți mai apropiată de nimeni, ci doar mai conștientă de propria izolare.
Comparațiile
Atunci când te simți deja vulnerabilă, este mult mai probabil să observi ceea ce pare să-ți lipsească. Vezi cupluri fericite, grupuri de prieteni, vacanțe, petreceri, momente de apropiere. Chiar dacă știi că oamenii afișează în online doar o parte din realitate, cea atent cosmetizată, poți ajunge să consideri că ceilalți sunt mai iubiți, mai apreciați, mai descurcăreți, mai de succes sau mai conectați decât tine. Astfel, singurătatea inițială este acum însoțită de tristețe, invidie, frustrare și de o mulțime de gânduri automate negative, erori ale gândirii.
Formă de evitare
Telefonul poate deveni o strategie de evitare emoțională. Nu ești în contact cu emoțiile tale, cu ce doare, nici cu ce ai nevoie și ce ar fi necesar să faci, să schimbi pentru a împlini nevoile respective. Pur și simplu îți ocupi fiecare moment liber cu conținut, și temporar te autoliniștești în felul acesta. Evident, pe termen scurt se reduce disconfortul, fiind un beneficiu care menține comportamentul. Dar pe termen lung nevoia de conectare rămâne neîmplinită. Prin evitare emoția nu dispare, este doar amânată.
Nu investești unde chiar e util
Orele consumate pe telefon sunt ore neinvestite în activități ce ar putea reduce real singurătatea prin întreținerea prieteniilor vechi, construirea unui nou cerc social, dobândire de abilități care să-ți crească stima de sine și încrederea în sine. O conversație cu un prieten, o întâlnire, un hobby practicat împreună cu alți oameni, un curs sau o activitate în comunitate. Paradoxal, instrumentul pe care îl folosești pentru a te simți mai puțin singură ocupă spațiul în care ar putea apărea conexiunile reale, spațiul în care să construiești o viață sănătoasă pentru tine.
Atenție la algoritm
Platformele sunt construite pentru a-ți menține atenția cât mai mult timp. Dacă interacționezi frecvent cu conținut care implică tristețe, relații dificile, senzația de excludere, vei primi din ce în ce mai mult din același tip de conținut. În loc să îți ofere perspective noi sau soluții, fluxul de informații îți poate crea impresia că ești blocată într-o realitate dominată de singurătate și suferință. Singurătatea nu este un semn că ceva e în neregulă cu tine, ci este un indicator că ai nevoie de mai multă conexiune reală. Iar această conexiune nu se satisface privind viețile altora de pe ecran. Ea se hrănește din relații în care ești văzută, ascultată și implicată cu adevărat.
Citește și:
Partenerul nu mai simte recunoștință din partea ta? Ce te împiedică să i-o oferi
Foto: PR