E dificil când nu ai avut repere sănătoase de cuplu. Oare acum ai în jur cupluri pe care să le consideri drept model, pe care să le observi și de la care să înveți ce înseamnă o dinamică unde partenerii țin cont unul de celălalt, se respectă, acționează ca o echipă și își prioritizează relația, se sprijină reciproc? Ar ajuta ca măcar acum la maturitate să ai la cine să te raportezi. Căci istoricul personal nu e mereu cel mai fericit, iar ceea ce crezi că e ok în cuplu, de exemplu controlul, să fie alimentat de intenții bune dar care virează la un moment dat în subjugare, de o imagine idilică a relației care nu are nicio legătură cu realitatea, de filme care prezintă povești mai degrabă imposibile în viața reală. Dar comportamentele acelea negative nu se întâmplă din prima.
Love bombing
Crezi că ai găsit alesul deoarece efectiv te copleșește cu atenție, gesturi frumoase, este mereu prezent, și treptat descoperi că nu ai o secundă să respiri singură, dar asta este ok. Căci te simți importantă, iubită, te-ai îndrăgostit, visezi cum îmbătrâniți împreună, și ești convinsă că și partenerul simte la fel. Doar că ți se vinde o iluzie, un joc de putere în care tocmai afecțiunea este folosită ca un mecanism de control. Și nu condamnăm comportamentul frumos dintr-un cuplu, este normal să existe și clar ar fi bine să existe, doar că în love bombing este exact așa cum îi spune numele, un bombardament, un asediu romantic în care scopul este ca tu să capitulezi. Și o vei face inclusiv ca mecanism de adaptare.
Demonizarea
Dacă inițial părea că ești pentru el o zână, un personaj de poveste, femeia pe care a așteptat-o toată viața (ba chiar ți-a spus exact așa), lucrurile încep să se schimbe și controlul să fie exercitat printr-o critică ce-ți dinamitează stima de sine, încrederea în sine. Consideri și tu că ești slabă, insuficientă, greșești mult, te pui la îndoială și pentru cele mai mici lucruri, lași deciziile la partenerul pentru care ai vrea să fii perfectă, să fii mai mult decât ești tu ca individ.
Izolarea
Uneori nici nu se obține atât de greu de către partenerul care vrea să fie în control total. Îți evită familia, prietenii, iar cum el a devenit centrul universului tău ajungi să te concentrezi exclusiv pe relație și să te izolezi chiar tu de oamenii care erau importanți în viața ta. Să creezi noi legături de amiciție, să ai activități singură?
Nu există așa ceva, ci doar cum să fii la dispoziția partenerului, cum să-l faci pe el să fie fericit, cum să mulțumești un om permanent nemulțumit și care prin oscilațiile de stare exercită acel control la care nu te-ai fi așteptat niciodată. Dacă faci un pas în spate, sau ți-ar povesti cineva aceeași dinamică nu ți-ar fi dificil să identifici manipularea. Dar ești prinsă în această poveste în care tânjești după momentele frumoase pe care ți le mai oferă moderat, sperând la o schimbare radicală. Nu ești fericită, îi faci pe plac, sperând să vină fericirea.
Conștientizarea situației…
… aduce dorința de a discuta despre, de a clarifica, de a seta un minim de limite, de a obține o schimbare. Cum se străduiește partenerul să obțină din nou controlul? Atacând și invalidând nu doar emoțiile tale, ceea ce simți, ci și realitatea. Ești nebună, exagerată, lucrurile nu s-au petrecut cum spui tu, ci cum spune el, și oricum tu ești de vină pentru absolut tot. Poate că o perioadă încă te străduiești, ești confuză, te pui la îndoială și pici în plasa victimizării lui. Dar să realizezi că locul tău nu este acolo e dureros și o formă de eliberare în același timp.
Citește și:
Vă iubiți, dar nu puteți fi împreună? Cum este interpretată greșit iubirea în situații din care ar trebui să ieși
Foto: PR