Fericirea este o alegere este una dintre acele fraze care sună extraordinar de bine până în momentul în care nu te mai simți deloc fericită. Ceea ce trebuia să fie o idee eliberatoare poate deveni o nouă formă de presiune, dacă fericirea depinde de tine, atunci poate că și nefericirea este vina ta, nu? Ai avut o zi proastă? Poate că nu ai avut mindset-ul potrivit. Ești singură și îți dorești o relație? Poate că ar trebui să înveți mai întâi să fii complet fericită singură. Ești într-un cuplu, dar nu te simți bine? Poate că ar trebui să fii mai recunoscătoare pentru ceea ce ai. Sigur, avem putere asupra propriei vieți, dar devine dăunător când transformăm această idee într-o responsabilitate imposibilă, aceea de a fi bine indiferent de ceea ce ni se întâmplă.
O altă exigență
Există o presiune mai mult sau mai puțin subtilă în ideea că trebuie să-ți alegi fericirea. În loc să fie o stare care apare și dispare în funcție de ceea ce trăiești, fericirea devine un proiect personal obligatoriu, ca o temă pentru acasă ori un examen de promovat. Trebuie să lucrezi la tine, să ai grijă de tine, să gândești pozitiv, să fii recunoscătoare. Trebuie să pui limite, să renunți la oamenii toxici, să alegi relațiile potrivite, să nu mai accepți mai puțin decât meriți. Diferite standarde de atins care au legătură deja cu perfecționismul, nu cu împlinirea unor nevoi emoționale sănătoase, și care transmit că ești într-o buclă unde perpetuu mai ai ceva de reparat la tine. Și iată cum pe lângă partea exigentă mai apare și partea critică, în care începi să te simți prost, să dai în tine, pentru faptul că te simți rău că nu ai atins apogeul fericirii.
Ești singură? De ce nu ești suficientă?
Trebuie să fii fericită singură devine de multe ori un mesaj teribil de apăsător. Sigur că este important să ai o viață împlinită și fără un partener, dar asta nu înseamnă că dorința de a iubi și de a fi iubită este rea, că e ceva în neregulă cu tine deoarece ai aceasta nevoie emoțională de bază cât se poate de firească. Da, se poate să-ți placă viața ta și, în același timp, să-ți dorești să o împărtășești cu cineva. Să fii independentă și să-ți fie dor de intimitate. Să te simți bine în propria companie și să ai seri în care singurătatea doare. Aceste lucruri nu se contrazic. Iar în încercarea de a demonstra că suntem complete singure, ajungem să ne negăm propriile nevoi. Ne convingem că nu ar trebui să ne mai dorim o relație, pentru că altfel înseamnă că nu am învățat încă să fim fericite. Maturitatea emoțională nu înseamnă să nu mai ai nevoie de nimeni, ci să poți recunoaște ceea ce îți dorești fără să-ți construiești întreaga valoare personală în jurul acelui lucru.
Când ești într-o relație și nu ești fericită…
… ideea că fericirea este o alegere poate deveni periculoasă dacă e folosită pentru a minimiza problemele reale. Partenerul este distant? Nu te simți ascultată? Tu faci constant compromisuri, iar el le consideră normale? Te simți singură, deși dormi în fiecare noapte lângă partenerul tău? Și în același timp te concentrezi pe lucrurile bune. Dar ele nu anulează ce doare. O relație nu devine sănătoasă doar pentru că alegi să privești partea plină a paharului. Disconfortul îți spune că există ceva ce trebuie discutat, renegociat sau, în anumite situații, chiar reconsiderat.
Bine tot timpul
O persoană echilibrată emoțional ar trebui să fie, în general, bine? Cât de obositor sună. Sănătatea emoțională nu înseamnă să fii permanent calmă, pozitivă și mulțumită. Înseamnă să poți traversa și emoțiile dificile, să asculți ce îți transmit, fără să le transformi în identitatea ta. Să te simți tristă fără să concluzionezi că ai o viață tristă. Să te simți dezamăgită fără să consideri că ai făcut alegeri greșite de la A la Z în viața ta. Uneori, cea mai sănătoasă alegere este să recunoști că nu ești fericită acum și să te întrebi, cu sinceritate, de ce. Apoi să faci un plan al grijii de sine. Poate că ai nevoie de odihnă, de o conversație amuzantă cu cineva drag, de o schimbare profesională sau la nivel de stil de viață, de mai multă apropiere căci te-ai izolat, de mai mult spațiu dacă te simți sufocată, de o relație diferită cu tine, de timp. O viață bună este aceea în care ai suficientă libertate emoțională încât să poți simți tot ceea ce apare, să-ți dai această permisiune, fără să te judeci.
Citește și:
Ești copleșită de resentimente față de partenerul tău? Cum îți întreții singură o stare de spirit negativă
Foto: PR