Spuneți că vă iubiți și nu concepeți să nu fiți împreună, despărțirea nu e luată real în calcul, poate aruncată din când în când cu furie în momentele de tensiune intensă. Deci în termeni de nevoi emoționale de bază amândoi ați spune că vă simțiți în siguranță. Și dacă este cu adevărat așa, de ce satisfacția în relație este totuși scăzută? Oare sub umbrela siguranței ajungeți să nu vă controlați emoțiile, comportamentele, nu depuneți efort real pentru relația voastră deoarece tocmai lipsa consecinței principale și cele mai dureroase… vă relaxează sau demotivează?
Îndreptățirea
Acel mie mi se cuvine să primesc, să faci pentru mine… La fel și varianta în care regulile sunt valabile doar pentru unul, nu și pentru celălalt care se consideră mai special. Partenerul special se pune pe un piedestal de unde privește cu aroganță și superioritate partenerul plasat într-o poziție inferioară. Cel inferior trebuie să livreze, cel superior să primească. Desigur, de pe piedestal nu mai este simțită și nici aplicată empatia. Până la urmă fiecare se poate simți de-a dreptul singur, unul în palatul de cleștar, unul la nivelul solului, fiecare trăind sentimentul de deconectare și de distanță emoțională. Egoismul este și el puternic legat de îndreptățire. Acel eu să fiu bine, eu să fac ceea ce îmi place, fără să mă uit la ceea ce are nevoie și celălalt.
Siguranța șubredă
Amenințările cu despărțirea făcute virulent ajung la un moment dat să sape în acest sentiment de siguranță pe care îl considerați de oțel. Căci celui amenințat i se poate activa rana abandonului. Sau să nu vă mai luați atât de în serios disconfortul. Spune că pleacă, dacă nu o face înseamnă că e un foc de paie, nu se simte așa de rău în relație, nu?
Rănirea continuă…
… și intenționată. Partenerul meu știu că rămâne alături de mine, ca atare nu am de ce să mă opresc din a mă răzbuna, a-l pedepsi în diverse moduri. Eu pot să mă comport oricum, el este tot acolo lângă mine. Știe că așa mă comport la furie, că de fapt nu simt cu adevărat ceea ce transmit. Certurile foarte dese, jocurile de culise ajung să uzeze conexiunea emoțională care se diluează chiar până la rupere. Chiar dacă sunteți un cuplu volatil și aparent sexul de împăcare e minunat, știm că exploziile pulverizează treptat tot ceea ce este în jur.
Nu discutăm despre
Noi vrem să fim împreună, nu are sens să ne certăm și ca atare evităm să ne uităm la problemele cu care ne confruntăm și să le abordăm în mod corect. Adică sunteți un cuplu evitant la polul opus celui volatil. Nu vă plac țipetele, nu agreați comportamentele dramatice și nici discuțiile care durează ore întregi. Vreți pace. Iar prețul ei poate fi uneori chiar relația.
Detașarea
O familie cu casă, mașină, rate, vacanțe, copii, responsabilitățile de zi cu zi ale unor adulți aflați în etapa aceasta a existenței lor. Și hrăniți o colaborare eficientă acasă, poate și din rolul de părinți colaborați foarte bine, dar la ce nu vă uitați este tocmai rolul de parteneri de cuplu. Aveți o vârstă, un istoric de ani de zile, ați construit atâtea, o viață împreună. Dar cum rămâne cu femeia și bărbatul, cu atractivitatea, cu distracția în doi, cu tandrețea, cu sexul?
Citește și:
Complimentele sunt principalul său limbaj al iubirii? Cum să folosești asta înțelept în relație cu partenerul de cuplu
Foto: PR