Cine nu a văzut nici unul dintre meciurile de la WEURO25 și se consideră un iubitor al sportului a pierdut, cu siguranță, ocazia de a vedea câteva partide epocale. Desigur, nu era tocmai simplu să le vezi. În faza grupelor, cel puțin, TVR Sport, care a avut exclusivitate pentru transmiterea turneului, a decis că meciurile de fotbal feminin nu sunt chiar la fel de importante ca alte competiții, așa că unele dintre ele au fost difuzate în reluare, după miezul nopții.
În plus, transmisiunile de la WEURO25 au fost însoțite de ocazionalele, dar așteptatele comentarii cu iz misogin. Când nu desconsiderau de-a dreptul sportivele, comentatorii TVR Sport se întrebau periodic cum e posibil ca unor femei să le reușească pase sau driblinguri excelente sau se mirau că unele țări au echipe redutabile și jucătoare extrem de talentate, de parcă nu aceasta ar fi consecința firească a deciziei unor federații de a investi ani la rând, în mod serios, în fotbalul feminin.
Dar lucruri de felul acesta nu ar trebui să umbrească o sărbătoare a sportului cum a fost WEURO25, găzduit pe stadioane pline în Elveția. Însă merită menționate, cât să ne aducem aminte că aceleași lucruri au atârnat asupra ultimului campionat mondial, a cărui finală a fost disputată între aceleași echipe ca finala de aseară, Spania și Anglia. Atunci, victoria impresionantă a Spaniei s-a transformat într-un scandal internațional atunci când președintele Federației spaniole a sărutat-o cu forța pe Jenni Hermoso.
De data aceasta Spania nu a reușit să reediteze victoria, iar Anglia a luat acasă trofeul după lovituri de departajare. Câștigul pe deplin meritat al echipei antrenate de Sarina Wiegman, venit după trei ratări ale Spaniei, în urma mingii trimise de Chloe Kelly în poartă, a arătat că leoaicele, așa cum sunt poreclite afectuos acasă, au mentalitatea colectivă a unor câștigătoare, lucru care poate nu ar fi fost neapărat vizibil după primul gol al partidei, înscris de Mariona Caldentey. Cum Alessia Russo a egalat, însă, încrederea englezoaicelor a crescut până la un nivel la care nu a putut fi combătută nici măcar de extraordinarele abilități tehnice ale jucătoarelor spaniole. Privite și aplaudate din tribune de prințul moștenitor William și de adorabila lui fiică, Charlotte, (care nu a ratat ocazia unei fotografii alături de prințesele spaniole), leoaicele au reușit să își conserve titlul în fața unei echipe care ar fi părut superioară din multe puncte de vedere.
Pentru că, chiar dacă victoria a fost a Angliei, merită discutată și evoluția spaniolelor coordonate de Montserrat Tomé. Și asta pentru că probabil puțini ar îndrăzni să mă contrazică când spun că echipa de națională a Spaniei este una care practică un fotbal nu doar spectaculos, ci de o calitate greu de găsit între orice fel de echipe, fie ele de fotbal feminin sau masculin. Și dacă m-ar contrazice ar fi doar pentru că nu s-au uitat la ele.
Desigur, parte din meritul pentru acest lucru îi revine superbei Aitana Bonmatí, o jucătoare care, după cum le place să repete comentatorilor bărbați, l-a făcut până și pe Guardiola să se îndrăgostească de stilul ei, comparând-o cu un Iniesta. Însă Bonmatí este cine este pe cont propriu, lucru demonstrat și la WEURO25, turneu în care, deși ușor încetinită de sechelele unei meningite virale, a reușit totuși să își mențină luciditatea, eleganța, abilitățile de coordonatoare de joc și extraordinarele aptitudini tehnice la cel mai înalt nivel. Faptul că a fost numită jucătoarea turneului în aceste condiții (și după ce a ratat, și ea, un penalty) nu face decât să arate ceea ce nimeni nu poate contesta – nu e nimeni ca Aitana în fotbal în acest moment.
Însă ce mai merită spus la finalul acestui turneu este că fotbalul feminin, cu totul, are parte de un momentum splendid. Că fetele de pe teren inspiră multe altele, mai tinere, să se apuce de sport. Că evoluțiile jucătoarelor devin din ce în ce mai spectaculoase. Că, în cele din urmă, chiar și țări ca România încep să își consolideze echipele. Că fotbalul feminin este în multe rânduri mai deschis, mai plin de entuziasm și deseori mai de calitate decât cel masculin.
Citește și:
Un dialog cu Mihai Ivașcu despre teatru, emoții și Tura de noapte: „Din punctul meu de vedere, inspirația seamănă excitației’
Foto: Profimedia