În perioada în care ai fost singură, plus pe baza experiențelor de cuplu avute, ți-ai construit o serie de convingeri și principii care te-au ajutat să te menții în echilibru și să alegi mai corect un potențial partener. Multe dintre ele inițial au fost sănătoase și utile, apoi au devenit atât de rigide încât s-au transformat în mecanisme prin care eviți apropierea emoțională și posibilitatea unei noi relații. În ceea ce privește aceste perspective și statutul de femeie singură diferența importantă este una de intenție, ca apoi să intervii unde și dacă este necesar. Alegi să fii singură pentru că asta îți dorești cu adevărat în acest moment? Ești singură deoarece persoanele cu care ai comunicat și ai ieșit la întâlnire nu au întrunit niște criterii minim realist rezonabile, inclusiv evitau de-a dreptul angajamentul? Ești singură deoarece apropierea emoțională, posibilitatea de a fi rănită te sperie foarte tare?
Mai bine singură decât în relația nepotrivită
O, da, cu siguranță este o opțiune sănătoasă, asta dacă nu o spui din poziția perfecționistului sau a hipervigilentului care caută cu lupa defecte, se concentrează pe minusurile celuilalt și le amplifică. Căci a fi curioasă să descoperi cine este cel care te tot invită la cafea este diferit de a demonstra că nici el nu e un om de calitate cu care nu merită să-ți pierzi timpul. Iar perspectiva de a-ți pierde timpul poate veni din partea ta critică, îți imaginezi un scenariu negativ unde decizia definitivă și irevocabilă cu care îți faci bullying este pierderea de timp, și ca să scapi de acest bully interior eviți să mai investești. Ori ideea de a-ți pierde timpul te plasează pe tine la un nivel superior, pe un piedestal, iar ceilalți nu sunt și nu au cum să ajungă la nivelul tău.
Nu vrei să-ți complici existența
Adică vezi liniștea, stabilitatea, predictibilitatea, siguranța ca pe ceva atrăgător. Și ce bine că ai această abordare, nu le consideri a fi plictisitoare și nu cauți focuri de artificii și anxietatea pe care multe persoane le consideră indicii ale unei decizii corecte, că simt ce trebuie. Inclusiv acum ești în confort, ai muncit mult pentru asta, și nu vrei ca el să fie tulburat. Evitarea apare când interpretezi ca impas sau semnal de alarmă situații rezonabile care se negociază, când propria ta parte de responsabilitate, de efort în cuplu ți se pare că este o afectare a zonei de confort și ceva negativ.
Nu vrei să te grăbești
Relațiile construite în grabă pot duce la dezamăgiri, iar răbdarea este o calitate importantă în multe domenii ale vieții. Totuși, uneori, sub aparența răbdării se poate ascunde teama de a risca. Până la urmă orice relație este un risc emoțional asumat, nu îți garantează nimeni de la prima întâlnire că veți îmbătrâni împreună, că dacă aveți deja 3 ani de relație veți avea și 30 de căsătorie. Aștepți momentul perfect, persoana perfectă sau contextul ideal pentru a te implica emoțional? Nu te grăbești căci fantasmezi la o poveste de iubire care începe romantic, ca în filme? Cum aceste condiții se concretizează rar, ajungi să amâni constant posibilitatea unei relații fără să realizezi că de fapt eviți să te expui.
Citește și:
Modalități prin care tu sau partenerul vă sabotați (inconștient) relația de cuplu
Foto: PR