Uneori, regăsirea de sine devine doar o explicație pentru a ține orice posibilă relație la distanță. Îți spui că vrei să călătorești singură, să te concentrezi pe carieră, să îți faci ordine în viață, să îți descoperi pasiunile sau să înveți să fii bine cu tine. Toate acestea sunt foarte valoroase, dar pot deveni și modalități sofisticate de a evita exact ceea ce te sperie: apropierea emoțională, vulnerabilitatea și riscul de a depinde, măcar parțial, de o altă persoană. Diferența nu stă în activitatea în sine, ci în funcția pe care o are pentru tine.
Mirajul libertății
Dacă fiecare apropiere romantică este urmată de nu vreau să-mi pierd libertatea, oare nu cumva libertatea a devenit sinonimă cu absența oricărei conexiuni emoționale? Într-o relație sănătoasă, autonomia nu dispare. Înveți însă să negociezi, să ții cont și de celălalt și să-i faci loc în viața ta. Dacă îți place atât de mult să nu dai explicații nimănui, încât orice potențial partener începe să pară o amenințare, poate că nu cauți doar libertatea. Poate cauți varianta în care nu ai nevoie de nimeni…
Cariera ca scuză
Uneori, cariera este folosită pentru a amâna la nesfârșit apropierea. Sigur, există perioade în care munca are prioritate. Dar dacă momentul potrivit nu apare niciodată, iar fiecare posibilă relație este considerată o distragere de la obiectivele tale, oare ce îți oferă munca și nu îți poate oferi intimitatea? Succesul profesional îți poate da control, competență și validare. O relație cu intimitate emoțională te face vizibilă și cu defectele pe care le ai, iar asta să îți fie greu de gestionat.
Hobby-uri noi
Un hobby poate fi o formă minunată de explorare personală. Dar poți transforma și această explorare într-un proiect fără sfârșit. Un curs nou, un sport nou, o activitate nouă, un nou obiectiv personal. Și încă unul, și încă unul. Dacă ești permanent ocupată să descoperi cine ești, nu mai rămâne prea mult spațiu ca altcineva să te descopere. Iar uneori exact asta poate fi intenția inconștientă, să fii mereu în mișcare, astfel încât nimeni să nu ajungă suficient de aproape încât să te poată răni.
Vrei să înveți să fii singură
Există o diferență importantă între a putea fi singură și a prefera constant singurătatea pentru că apropierea te neliniștește. Să înveți să te simți bine singură este sănătos. Să nu mai accepți relații doar din frica de singurătate este un progres. Dar dacă începi să privești orice nevoie emoțională ca pe o slăbiciune, ajungi să confunzi maturitatea emoțională cu autosuficiența. O relație bună nu presupune să nu ai nevoie de nimeni, ci să alegi să fii în cuplu fără să te pierzi pe tine.
Te regăsești sau fugi?
Cel mai bun criteriu de evaluare este ce se întâmplă când cineva se apropie. Dacă în timp ce îți construiești viața rămâi deschisă către conexiune, poți fi interesată de cineva, poți tolera vulnerabilizarea treptată, probabil vorbim despre autonomie. Dacă însă de fiecare dată când apare o persoană care îți place găsești imediat un motiv pentru care nu este momentul, începi să vezi defecte care înainte nu te deranjau, îți intensifici brusc nevoia de spațiu sau îți spui că mai ai nevoie de timp pentru tine, este mai probabil ca regăsirea de sine să fii devenit o strategie de evitare. Nu orice perioadă de singurătate este fugă de intimitate. Și nu orice formă de independență ascunde frica de apropiere. E important să analizezi dacă îți construiești o viață în care există loc și pentru o relație sau construiești o viață atât de bine controlată încât nimeni să nu mai poată intra cu adevărat în ea.
Citește și:
Costuri și beneficii când te folosești de expunerea în social media pentru a-l atrage pe bărbatul pe care îl placi
Foto: PR