Material de Deea Codrea
Suntem în anul 2036, iar simplul gest de a privi în jur pe stradă fără ochelari sau lentile inteligente e similar cu a privi o scenă de teatru înainte să se aprindă reflectoarele: vezi doar decorul gol, fără pic de magie. În 2036, moda funcționează pe două paliere paralele, dar interdependente: o bază fizică ultra-funcțională, din materiale sustenabile și croieli impecabile, și un strat digital dinamic, vizibil doar prin interfețe de realitate augmentată. Am putea spune că trăim în universuri paralele și ne mutăm dintr-unul în altul cu viteza unui scroll pe social media.
Miza nu mai este dacă purtăm sau nu tehnologie, ci cât de invizibilă va deveni ea. Ochelarii inteligenți au depășit demult statutul de accesoriu geek, devenind ecranul principal prin care interacționăm cu lumea. În acest ecosistem, social media nu mai e o aplicație pe care o deschizi, ci un filtru augmentat. Vei putea schimba „print-ul' sau culoarea paltonului tău în timp real, în funcție de lumina din încăpere sau de starea ta de spirit, fix din aplicația pe care o folosești.
În backstage, AI-ul elimină una dintre marile probleme ale industriei: supraproducția. Brand-urile nu mai croiesc colecții masive pe ghicite, ci produc la cerere, pe baza unor algoritmi care analizează comportamentul de cumpărare la nivel micro. Sistemele care generează design nu mai sunt privite ca o amenințare, ci ca niște asistenți extrem de rapizi, capabili să genereze mii de variante de tipare într-o secundă.
Unde rămâne totuși firul uman? Exact acolo unde a fost mereu: în intenție și emoție. Un algoritm poate sintetiza toate colecțiile din arhivele ultimilor o sută de ani, dar nu poate simți frica, nostalgia sau dorința, practic combustibilul real al oricărei revoluții în stil. În 2036, valoarea unui designer nu mai stă în capacitatea de a desena o piesă, ci în curajul de a pune o întrebare incomodă despre cine suntem. Cum vom răspunde noi, ca societate, la ea, asta rămâne de descoperit!
Citește și:
John Galliano primește prima mare retrospectivă la The Met
Foto: Profimedia – Hussein Chalayan, 2007