Cu toții avem diferite frici, iar planul de a scăpa de anxietate este unul sortit eșecului din start. Deoarece anxietatea, frica, teama, sunt emoții normale care ne ajută să ne păstrăm în siguranță, să regândim și recalibrăm anumite decizii. Dar când din îngrijorări funcționale ele se transformă în îngrijorări care ne afectează calitatea vieții, deja lucrurile se schimbă și e necesară intervenția cu tehnici specifice de gestionare a anxietății. Iar viața de cuplu poate fi și ea afectată de scenariile negative pe care le concepe mintea.
Că nu ai suficient succes
Pentru tine validarea prin ceea ce faci la serviciu este esențială. Și oricât de mult ai avansa pe scara ierarhică, indiferent cât de mult ai câștiga, pragul se mută tot mai sus și mai sus. Ajungi să locuiești practic la serviciu, iar relația sau familia să fie neglijată prin prisma acestei implicări mult prea exagerate la job. Lesne de concluzionat că dacă partenerul începe să nu mai aibă loc în viața ta, nici pentru tine ca femeie, ca individ să nu existe spațiu, iar grija de sine să lase foarte mult de dorit.
Că ajungeți pe străzi…
… sau foarte săraci, că nu vă puteți plăti ratele sau cheltuielile obișnuite. Și ori refaci scenariul de mai sus în care muncești enorm astfel încât să câștigi o sumă de bani care să calmeze aceste frici, să nu-i lase angajatorului șansa să te concedieze, ori începi și pui presiune foarte mare pe partener. Ca el să fie cel care oferă o lejeritate financiară semnificativă, chiar dacă lucrează și are un salariu, dar pe care nu-l consideri suficient. De asemenea pot apărea conflicte de la cum anume cheltuiți banii, dorința de a economisi ducându-se și în direcția în care vă refuzați lucruri sau activități de bază.
Că nu el este alesul
Te frămânți necontenit și te întrebi dacă ai făcut o alegere bună. Dacă partenerul știe și poate să te iubească așa cum ai tu nevoie. Iar pentru asta nu îi ceri specific, nu îi pui limite clare, ci îi dai tot felul de teste care în final să îți confirme tocmai scenariul negativ pe care tu îl ai în minte. De exemplu, îl rogi să te ajute cu ceva anume, dar nu îi transmiți până când să facă asta, iar pentru că nu livrează la termenul setat doar de tine și necomunicat traduci gestul în nepăsare.
Ce crede despre tine?
Sigur că miza din spate este abandonul. Dacă tu nu ești suficient de bună, atunci el te va părăsi. Dar nu verifici cu partenerul ori de câte ori ai o nelămurire, ci îi ghicești gândurile și ajungeți să vă certați foarte tare sau să îl pedepsești pentru ceva care e doar o construcție mentală a ta. Uneori, pentru că vrei să te prețuiască, te sacrifici și te lași pe tine pe ultimul loc, faci doar ceea ce vrea și cum vrea el, chiar dacă tu ești în disconfort sporit.
Citește și:
Cu ce probleme vă puteți confrunta în cuplu când partenerul tău este foarte empatic
Foto: PR