Cea de-a 61-a Expoziție Internațională de Arta – La Biennale di Venezia se deschide publicului larg pe 9 mai 2026, unde România este reprezentata de artiștii Anca Benera și Arnold Estefán, cu „Black Seas – Scores for the Sonic Eye | Marea Neagra la plural – Compoziții pentru ochiul sonor', o instalație audiovizuală și sculpturală de mari dimensiuni, realizată special pentru acest context, curatoriată de Corina Oprea și Diana Marincu.
Deschiderea expoziției pentru profesioniști și presa (6-8 mai 2026) include un performance și două vernisaje la Pavilionul României și Noua Galerie a Institutului Român de Cultura și Cercetare Umanistică de la Veneția. Expoziția poate fi vizitată de către public între 9 mai și 22 noiembrie 2026 la Pavilionul României din Giardini și la Noua Galerie a Institutului Român de Cultura și Cercetare Umanistica (Palazzo Correr) din Cannaregio.
În programul deschiderii pentru profesioniști și presă (6–8 mai 2026) este inclus un performance sonor de Attila Faravelli – Pavilionul României, Giardini della Biennale – 6 mai, ora 14:00. Vernisajul are loc la Pavilionul României, Giardini della Biennale – 7 mai, ora 15:30; iar cel de la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică, Palazzo Correr, Cannaregio, are loc pe 8 mai, de la ora 18:00.
Black Seas – Scores for the Sonic Eye | Marea Neagra la Plural – Compoziții pentru ochiul sonor reprezintă o instalație special concepută pentru Bienala de Artă de la Veneția, care se bazează pe o cercetare aprofundată a Mării Negre ca sistem ecologic și configurație geopolitică, unde istoriile rămân ‘scufundate în adâncul anoxic al marii.
Această instalație polifonică funcționează ca o orchestră în care sunetul, imaginea, sculptura și materialele de cercetare artistică sunt corelate într-o structură articulată de artiști pentru a interoga istoria, memoria și cunoașterea legate de Marea Neagră.
Marea Neagra ca motiv, metaforă și sistem de relații
Una dintre particularitățile Mării Negre o reprezintă vastul bazin anoxic – printre cele mai mari de acest fel din lume – unde descompunerea încetinește, iar adâncul devine o acumulare stratificată de epave, sedimente și microorganisme acumulate de-a lungul secolelor. Timpul se depune în straturi, iar marea documentează totul fără să ștearga nimic.
„Modelată de aceasta stratificare și de turbulențele persistente la suprafața sa, marea reflectă o condiție extinsă: nu o geografie singulară, ci o stare comună în care forțele ecologice, geopolitice și economice se ciocnesc fără a ajunge la un echilibru. În acest sens, Marea Neagră devine o metaforă – o lentilă prin care putem observa o lume fragmentată în care diviziunile, instabilitatea și interdependența definesc realitatea prezentului.', spun artiștii Anca Benera & Arnold Estefán.
„Marea Neagră este adesea considerată o mare marginală, definită de granițe fixe. Însă apele ei sunt modelate de procese fluide și translocale, care depășesc aceste delimitări și indică dinamici ce operează în profunzime. ‘Black Seas – Scores for the Sonic Eye transformă știința marină, istoriile hidropolitice și observația ecologică în forme spațiale și acustice, articulând o întâlnire cu profunzimea geologică și cu temporalitățile suspendate ale mării.', declară curatoarele Corina Oprea & Diana Marincu.
Ochiul sonor
Noțiunea de ‘ochi sonor provine de la sonar – o tehnologie dezvoltată inițial în scop militar – care folosește undele sonore pentru a naviga și a detecta obiecte subacvatice. ‘Ochiul sonor se referă la ceea ce scapă vederii imediate, dar poate fi dezvăluit prin sunet. Ascultarea devine astfel o practică epistemică, o modalitate de a percepe și de a explora spațiul expozițional.
Anca Benera și Arnold Estefán asamblează și reutilizează balize din Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Adriatică și Oceanul Atlantic. Acestea sunt reconfigurate ca dispozitive sculpturale, care poartă sunetele valurilor, ale furtunilor și ale curenților. Suprafețele lor, marcate de expunere și uzură, funcționează ca registre ale unor tensiuni invizibile, activate în expoziție sub formă sonoră, repoziționând Marea Neagră în relație cu sisteme planetare de circulație și putere.
„Cum se poate liniști o mare frânta?' structurează demersul artistic ca întrebare deschisă, iar expoziția nu prezintă marea ca pe un simplu fundal, ci ca pe o prezență activă – prin rezonanțe care activează reacții și amprente ale trecutului.
Citește și:
„Dear Marilyn’, o expoziție de neratat la TIFF.25, la 100 de ani de la nașterea actriței Marilyn Monroe
Foto: prin amabilitatea artiștilor, Anca Benera & Arnold Estefán, imagini din filmul How to Mend a Broken Sea? realizate de artiști; portret de Victoria Tomaschko