De Mădălina Simion (Preda)
Când am aflat că sunt însărcinată, primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid calendarul de filmări. M-am bucurat că nasc cu două săptămâni înainte de live-urile de la „Românii au talent', așadar, o sa am destul timp să mă pun pe picioare. Ce gând absurd!
O bună perioadă am ascuns sarcina. În modă, maternitatea este privită mai mult ca un inconvenient. O femeie gravidă este o vulnerabilitate pe set și nici un producător nu vrea să aibă încă o situație în plus de gestionat.
Un studiu realizat în rândul profesioniștilor din industria modei de McKinsey împreună cu CFDA (Council of Fashion Designers of America) în 2018 arată că 30% dintre femeile cu copii mici consideră că maternitatea le-a încetinit cariera, față de numai 7% dintre bărbați.
Deși în mediul online multe dintre femeile gravide afișează imagini glamouroase, cele care reușesc să lucreze până târziu în sarcină sunt mai de grabă excepțiile.
În ceea ce mă privește, am simțit cu vârf și îndesat presiunea de a le face pe toate și de a le avea pe toate, fără să mă plâng.
Am continuat să iau job-uri fără să anunț că sunt însărcinată, însă mă duceam extrem de des la toaletă și colegele începuseră să intre la bănuieli. Considerau nu doar că merg suspect de des la baie, dar de la un timp parcă mi se schimbase puțin și conformația și aveam bazinul mai lat.
Cuiva trebuia totuși să-i spun. Mi-a fost destul de rău în primul trimestru, așa că era necesar ca cineva să știe care-i faza cu mine în caz că am nevoie de asistență medicală la vreo filmare.
Așadar, la fiecare proiect trebuia, ca un adevărat detectiv, să caut acea persoană de încredere, care să nu mă dea de gol și, cel mai important, care să aibă decența să nu pună prea multe întrebări.
Consideram că sarcinile în primul trimestru sunt foarte vulnerabile, așa că de fiecare dată când împărtășeam cu cineva secretul meu, mi se punea un nod în gât. Dacă ceva va merge prost? Dacă nu voi putea duce sarcina la bun sfârșit? Aveam să aflu că acest gând o să mă urmărească până în seara de dinainte să nasc. Nu a trecut odată cu intrarea în trimestrul doi, așa cum mă așteptăm inițial.
Multă vreme nu am putut să mă gândesc la ideea de a face un copil. Conceptul de concediu de maternitate era incompatibil cu programul meu. Industria modei nu te așteaptă. Dacă lipsești chiar și câteva luni, cineva îți va lua locul sau cel puțin asta era temerea mea.
În România, mamele pot beneficia de concediu plătit până când copilul împlinește vârsta de doi ani. În realitate, atât durata, cât și remunerația depind de meseria pe care o ai. Atunci când ești freelancer, nu există un angajator care să fie obligat prin lege să îți păstreze postul. În profesiile vocaționale, câteva luni de absență pot părea o eternitate.
Din aceste motive, am amânat până când am considerat că am ajuns într-un punct în care îmi pot permite o pauză. Doar că, atunci când muncești zece ani ca să te faci cunoscut pe piață, îți e destul de greu să accepți riscul ca toată munca ta să fi fost în zadar.
Am născut prin cezariană. Scenariul nașterii naturale era imposibil pentru mine. Sunt genul de om care își notează totul în agendă, până la ultimul detaliu. Evident că mi s-a părut imposibil să accept ideea unei nașteri spontane. Dacă mi se rupea apa pe set? Ce făceam? Lăsam totul în aer? Cine pregătea modelul pentru următorul cadru? Nașterea trebuia să fie planificată.
În săptămâna de dinainte să nasc urma să am doua shooting-uri internaționale importante. O copertă Numero Istanbul cu influencerița Caro D`aur și un advertorial cu actrița Alexis Ren pentru brand-ul Manokhi. Doar că viața a vrut sa mă învețe o lecție. La ultimul control, la 37 de săptămâni, doctorul a observat că placenta a îmbătrânit subit și că nu își mai face treaba cum trebuie. Mi-a recomandat să nasc în maximum trei zile.
Bineînțeles, a trebuit sa găsesc o soluție să mă pot ocupa de proiecte. Nu puteam abandona clienții cu o săptămână înainte. Totul era stabilit. Cele două celebrități aveau deja avionul spre București planificat. Nu se putea opera nici o schimbare. Am făcut tot shopping-ul cu o zi înainte să nasc, mi-am trimis asistenta pe set și, la câteva ore după cezariană, coordonam două shooting-uri internaționale din post operator. Industria nu așteaptă…
Înainte să intru în operație i-am zis celui mai bun prieten al meu că îmi e teamă că o să fiu trează și conștientă de tot ce se întâmplă în jur. El m-a ironizat zicând: oricum nu o să ai timp pentru că probabil o să fii în call cu Fashion Days-ul.
La două săptămâni după ce am născut am avut primul proiect. O fată mi-a scris pe Instagram: „Numai Madalicious putea să aibă job la două săptămâni după ce a născut'. M-am simțit foarte mândra. Apoi m-am întrebat dacă e într-adevăr un motiv de mândrie.
Într-o industrie alcătuită în mare parte din femei, să faci un copil este încă un subiect tabu. Pentru multe dintre noi, nici măcar nu există conceptul de concediu de maternitate în sensul clasic.
Meseria de stilist funcționează pe proiecte: azi ai un editorial foto cu un client, săptămâna următoare ai o campanie pentru un brand etc. Clientul este mereu altul. Nu există contracte cu perioadă nedeterminată care să îți garanteze că proiectele vor fi tot ale tale atunci când alegi să te întorci.
Ca la orice freelancer prestator de servicii, business-ul este în strânsă legătură cu persoana care îl administrează, iar absența poate însemna riscul ieșirii din circuit. De aici vine și presiunea de a demonstra că nimic nu s-a schimbat. Dacă vrei să primești proiectul, te comporți ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, altfel „luăm pe altcineva'.
Mă întreb uneori dacă această lipsă de sprijin nu contribuie și la faptul că funcțiile de conducere la mările case de modă sunt ocupate în continuare în mare parte de bărbați. Desigur, acest lucru este valabil și în cazul multor altor domenii. Totuși, într-o industrie care se adresează preponderent femeilor și care își construiește o mare parte din imaginar în jurul lor, maternitatea n-ar trebui să fie un dezavantaj profesional. Alegerea de a avea un copil nu ne face mai puțin creative sau mai puțin dornice de muncă. Vreau să am un copil, dar vreau să fiu și un stilist de succes. De ce s-ar exclude una pe alta?
Interacționând, în contextul unui job, cu un amic stilist, m-a întrebat cum e să fii mamă. I-am răspuns că e mult mai chill decât mă așteptăm. Meseria m-a călit. Provocarea de a fi mamă nu se compară cu provocarea de a găsi un costum de dragon pentru un cățel.
Citește și:
Roxana Marcoci, între istorii și imagini
Foto: din arhiva personală a Mădălinei Simion (Preda)