Fiecare zi este la fel în cuplu, iar entuziasmul tău este în mod vizibil diminuat. Plictiseală, obișnuință, irascibilitate crescută față de cel care îți este partener de viață, fie că sunteți căsătoriți, fie că locuiți împreună fără a oficializa relația. Cumva ai avut grijă să îți organizezi existența cât mai divers, iar partenerul îți acordă libertatea necesară, cel puțin asta nu e o problemă pe care să i-o reproșezi.
Așa că ieși cu prietenele tale în oraș când vrei, aveți uneori și escapade la final de săptămână la mare sau la munte, urmezi cursuri profesionale de perfecționare, ori unele care au legătură cu hobby-urile și relaxarea, de exemplu cursuri de ceramică. Nu poți spune că faci asta în exces și mai mult ești plecată fără partener, dar timpul tău individual este semnificativ, poate chiar un procent de 50%-50%.
La un moment dat te-ai întrebat dacă nu există și altceva în spatele acestei independențe, dacă nu e și un soi de fugă de acasă, nu doar o grijă de sine și menținerea unor legături importante pentru tine. Și ai concluzionat că nu mai ești fericită, deși ai lângă tine un om ok care se comportă bine. Ce îți poluează perspectiva relațională?
Artificiile
Ce frumos era la început, când erai încântată de el, abia așteptai să te sune, nu ți-a venit să crezi că formați oficial un cuplu. Și artificiile acestea al începutului sau începuturilor generale de relație sunt cele care îți lipsesc. Și te concentrezi pe ce nu ai, care dispare oricum organic din absolut fiecare relație, și nu te concentrezi pe ce ai, respectiv sentimentele de apartenență, de siguranță emoțională date de o relație matură.
Exigențele
Te enervează teribil că partenerul nu face exact ce vrei sau îi spui, în momentul în care îi spui. Aștepți o obediență totală, să fie ca tine, să gândească ca tine, să fie o prelungire masculină a ta. Nu iei în calcul ce are și el nevoie, ritmul lui sau limitele lui. Nici negociere nu îți dorești, ci pur și simplu să execute. Și așa se conturează lupta pentru putere, controlul, o dominanță relațională pe care vrei să ți-o asiguri.
Comportamentul frumos…
… mai e un element important pe care îl treci cu vederea. Dacă nu s-ar purta frumos ar fi o foarte mare problemă, iar dacă o face ți se pare normal, că așa și trebuie să stea lucrurile. Adică e ceva care ți se cuvine și ca atare banalizezi, nu un comportament pe care să îl observi activ și să-l apreciezi. Mai mult, pot fi situații când îl desconsideri deoarece este interesat de ce e bine și pentru tine, vrea să îți facă pe plac, să fii fericită.
Interesele lui
Nu ți se par grozave, atrăgătoare, nu te dau pe spate prin conținutul lor sau în legătură cu ele ai așteptări care ies din sfera respectivă. Așa cum ar fi dacă partenerul s-ar aștepta ca tu să monetizezi ceea ce faci la cursul de ceramică. Să nu lucrezi obiectele respective doar pentru plăcerea și relaxarea ta, ci pentru a le vinde și a câștiga bani extra.
Citește și:
Poți fi fericită și împlinită doar dacă ai o relație? Strategii să contrazici această gândire care te sabotează
Foto: PR