Câștigătorii de la Veneția, cel mai vechi și unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de film ale lumii, sunt în mod notoriu greu de prezis, și e foarte bine că este așa. Anul acesta, marea surpriză oferită de juriul condus de actrița și regizoarea Maggie Gyllenhaal a fost faptul că Leul de Aur a mers către singurul film din competiția principală regizat de o femeie. Gyllenhaal chiar a glumit cum că singurul criteriu pentru votul său a fost chiar acesta, după ce, pe parcursul zilelor în care s-a desfășurat festivalul, a atras atenția asupra faptului că este extrem de complicat pentru realizatoarele femei să găsească sprijin și finanțări pentru proiectele lor.
Astfel, Woman Unknown, filmul lui May el-Toukhy, despre o femeie care este gata să se căsătorească cu cel care a angajat-o drept dădacă și femeie în casă, după cel de-al doilea război mondial, a câștigat premiul cel mare. Și regizoarea a remarcat, în discursul său de mulțumire, cât de complicat a fost să realizeze proiectul. Cu toate obstacolele, se pare că filmul va avea un parcurs cel puțin interesant de urmărit, dat fiind faptul că și Mathilde Arcel, actrița din rolul principal, a plecat acasă cu un trofeu important: cupa Volpi pentru cea mai bună actriță.
În schimb, cupa Volpi pentru cel mai bun actor a mers către John Malkovich, actorul care, alături de Sam Rockwell, joacă în filmul lui Martin McDonagh, Wild Horse Nine. Proiectul urmărește doi ofițeri CIA care sunt trimiși de șeful lor în Insula Paștelui, cu puțin timp înainte de lovitura de stat din Chile din 1973, susținută de CIA, care l-a înlăturat de la putere pe președintele marxist ales în mod democratic, Salvator Allende, pentru a-l înlocui cu dictatorul Augusto Pinochet. Cunoscut drept primul 9/11, pentru că aceea e data la care a avut loc, incidentul a marcat într-un mod dramatic atât țara, cât și încercările țărilor din America de Sud de a avea guverne democratice. John Malkovich s-a numărat printre câștigătorii de la Veneția care nu au putut să participe la ceremonie, însă este de notat că acest triumf îl înscrie la modul cel mai serios în cursa pentru premiile Oscar.
Premiul juriului a fost acordat anul acesta la Veneția filmului Possible Love, al lui Lee Chang-dong, o poveste despre două cupluri căsătorite din Coreea de Sud. Leul de Argint, pentru cel mai bun regizor, a mers către filmul DAU, regizat de Ilya Khrzhanovsky, despre viața unui fizician sovietic care a contribuit la dezvoltarea bombei atomice. Regizorul a dedicat trofeul ucrainenilor, dar și mamei sale, născută în Ucraina chiar înainte de invazia nazistă.
Temele politice foarte actuale au dominat seara, ceea ce e un lucru lăudabil, dat fiind că nici un fel de artă nu se naște izolată de epoca și contextul său. Așa că nu a fost de mirare că printre câștigătorii de la Veneția de anul acesta s-a numărat și NAZA, documentarul realizat de Yuval Abraham și Rachel Szor, care își ia numele de la un acronim folosit de armata israeliană pentru a estima numărul de civili uciși drept victime colaterale atunci când țintesc un anumit loc. Multipli oficiali israelieni au vorbit sub anonimat, pentru film, despre modul în care au fost uciși mii de civili palestinieni în cadrul genocidului (recunoscut ca atare de multiple organizații internaționale de prestigiu, istorici, specialiști și chiar de Curtea Internațională de Justiție, care a admis cazul intentat de Africa de Sud împotriva Israelului) din Gaza. Un film care va face cu siguranță încă mai multe valuri decât cele 25 de minute de aplauze pe care le-a primit la Veneția, dar care este deja contestat, în mod previzibil, în Israel. „Credem că negarea unei crime este ceea ce o face să persiste, și de aceea este important pentru noi ca israelienii să se uite la acest film – țara noastră este cea care comite aceste crime – și ca europenii să privească, mai ales aici, în Italia, unde guvernul vostru, alături de guvernul german, blochează presiunile pe Israel care ar putea să oprească asta; și ca americanii să se uite, pentru că țara lor finanțează uciderile.'
Printre câștigătorii de la Veneția de anul acesta s-a numărat și un proiect românesc – filmul Eu contez, al regizoarei rome Alina Șerban, a câștigat Armani Beauty Audience Award. „Acest premiu e dedicat tuturor tinerilor care merită o șansă mai bună, ale căror voci merită să fie auzite.', a declarat aceasta despre proiectul ei, care vorbește despre opresiune, rasism sistemic, despre instituțiile românești și despre speranțele firave pe care le pot avea tinerii care, ca eroina filmului, cresc confruntându-se cu toate aceste lucruri.
pentru 15/18 A Place To Heal
Premiul pentru cel mai bun scenariu a mers către Un Bon Petit Soldat (Stéphane Brizé, Coralie Amédéo, Olivier Gorce), premiul Marcello Mastroianni Award pentru tânăr actor a mers către Malou Khebizi, pentru 15/18 (A Place to Heal), iar trofeul pentru debut și premiul juriului au mers către La maison du vent, de Auguste Bernard Kouemo Yanghu. Câștigătorii de la Veneția din secțiunea Orizzonti au fost Un détour par Diane (Ann Sirot and Raphaël Balboni), cel mai bun film; Jaqueline Lentzou, Mia Mera Sti Zoi Tis Tzo: Kefalaio Faidra, cea mai bună regie; cea mai bună actriță: Laleh Marzban, Moragheb; cel mai bun actor: Riccardo Scamarcio, I figli della scimmia; cel mai bun scenariu: Tommaso Landucci și Damiano Femfert, tot pentru I figli della scimmia. Iar trofeul pentru scurtmetraj a mers către Shaden Safieddine Tazi pentru Quelques instants de bonheur.
în secțiunea Orizzonti
Citește și:
Proenza Schouler SS27: Mai multă libertate
Foto: Getty Images