Cât de reală este compatibilitatea dintre voi? Și după cât timp de relație faceți această evaluare? De regulă, la început fiecare se prezintă în cea mai bună formă a sa, mai atent, înțelegător, flexibil. Amândoi sunteți dispuși la efort pentru a cuceri, ca totul să fie bine între voi. Dar de la intențiile bune, teoria care sună grozav, și până la despărțire uneori drumul e mai scurt decât îți imaginezi. Care e problema? Lipsa efortului real și constant inclusiv în ceea ce privește diferențele dintre voi, diferențe sau discrepanțe care nu sunt armonizate, negociate, echilibrate, aduse la o formă agreabilă.
Petrecerea timpului liber
Poate că unul nu își dorește concedii de minim 1 săptămână cu partenerul plus familia de origine a acestuia. Sau nu vrea ca absolut peste tot să meargă împreună cu grupul de prieteni, (aproape) niciodată singuri. Poate că anumite concerte nu sunt pe placul său, nici structura anumitor vacanțe sau finaluri de săptămână. Iar o vreme totuși să tacă și să fie compliant pentru a-și încânta partenerul, ori că speră să vină și din partea celuilalt reciprocitatea sănătoasă. Dar această reciprocitate nu vine, pentru că nu este abordată și negociată ca formă, pentru că cel care primește consideră că este îndreptățit ca lucrurile să se desfășoare așa. Rezultatul? Frustrare cu nuanțe de bombă atomică relațională.
Sacrificiul ca normalitate
Și aici tot reciprocitatea este pusă pe masă, doar că înțeleasă deficitar. Dacă eu tac, înghit, fac ceva nu suport dar totuși fac pentru că așa îți dorești, am așteptarea ca și tu să procedezi la fel, să te sacrifici în aceeași manieră. Iar când limita apare, este pusă de cel care nu vrea să se scarifice, explodează conflictul și noțiunea de sacrificiu. Căci acest sacrificiu nu include cuvântul nu, negocierea unor condiții în care să fie bine pentru ambii.
Disponibilitatea reală
Amândoi vreți să locuiți împreună? Cam după câtă vreme? Amândoi vreți să vă căsătoriți, să faceți copii? Să cumpărați obiecte împreună și până la ce valoare v-ați simți confortabil cu asta? Maniera în care vă angajați în relație și vă asumați responsabilitatea ei poate să difere foarte mult, deși fiecare va spune extrem de convins că ceea ce se derulează între voi chiar e o relație serioasă. Însă termenul de serios nu are mereu aceeași definiție sau același manual de utilizare.
Latura financiară
Un partener care își dorește un nivel înalt de viață pentru care e dispus să plătească cu mult timp investit la serviciu, cursuri de perfecționare, job-uri schimbate strategic. Un alt partener care nu vrea să se streseze foarte tare, care nu are aceleași ambiții ca stil de viață, pentru care contează altceva. Ori unul care poate nu vede munca nici ca pe o obligativitate sau parte din ce înseamnă a fi adult. Care a învățat să se descurce cu mai puțin, într-un climat puternic instabil. Un partener care vrea independență financiară, altul care consideră că toți banii trebuie să stea la comun, administrați de el. Și iată cum perspectivele despre stiluri de viață, raportul față de bani, job cauzează serioase probleme când aburii îndrăgostirii s-au disipat.
Ce face un bărbat, ce face o femeie
Aici vorbim despre sex-rol și comportamentele, acțiunile pe care să le întreprindă fiecare în funcție de sexul pe care îl are. Inclusiv de la partea financiară abordată anterior, treaba în casă, creșterea copiilor, până la cum să se poarte și cum să comunice în intimitate sau când vă aflați în public.
Citește și:
Întrebări care clarifică dacă ești pregătită sau nu pentru o nouă relație de cuplu
Foto: PR