Probleme la serviciu, dificultăți financiare, pierderi de anumită natură, probleme de sănătate sau pur și simplu o etapă în care partenerul negativist vede totul printr-o lentilă pesimistă. Desigur, este firesc să vrei să-i fii alături și în același timp să conștientizezi că sprijinul emoțional nu înseamnă să preiei asupra ta toată încărcătura lui psihologică. Cum îți poți proteja echilibrul emoțional fără să renunți la empatie? Iată câteva sugestii.
Empatie versus absorbția emoțiilor
Empatia înseamnă să înțelegi prin ce trece partenerul și să îi validezi trăirile. Absorbția emoțiilor apare atunci când începi să suferi alături de el, uneori inclusiv pentru a demonstra că-ți pasă. Dacă fiecare conversație despre problemele lui îți schimbă complet dispoziția pentru restul zilei, este posibil să fii trecut de la empatie la identificare. Da, îi înțelegi suferința, dar nu trebuie să devină și starea ta permanentă. O frază care te-ar putea să te ancorezi și protejezi emoțional.
Nu ai rol de terapeut
Fiecărei persoane îi revine responsabilitatea pentru gestionarea propriilor emoții. Poți asculta, poți încuraja și poți fi prezentă, dar nu este de datoria ta să îl salvezi pe partener și nici nu poți. Întreaga relație se învârte doar în jurul stării lui emoționale? E o dinamică ce trebuie adresată și reechilibrată.
Ai grijă de tine
Un partener aflat într-o perioadă dificilă poate ajunge să ocupe tot spațiul din relație. Fără să îți dai seama, începi să renunți la activitățile care îți aduc energie și o stare de bine, la prieteni sau la hobby-uri, totul pentru a fi mereu disponibilă. Iar acest lucru nu îl ajută nici pe partener și nici pe tine. Menținerea rutinei, a relațiilor sociale și a activităților care îți fac plăcere reprezintă o formă de protecție emoțională și în plus te ajută să ai resurse reale pentru a-l susține.
Stabilește limite…
… atunci când negativismul devine copleșitor. A-ți susține partenerul nu înseamnă să accepți conversații interminabile despre cât de rău este totul, cât de oribilă va fi viața, să tolerezi un climat permanent încărcat de negativism. Din nou, nu e sănătos pentru niciunul. Validează-l și propune o activitate cu rol reglator, de gestionare a stresului și de apropiere. Ar putea suna cam așa: îmi dau seama că îți este greu și vreau să te ascult, după ce discutăm despre asta aș avea nevoie să facem și x lucru care ne ajută să ne relaxăm și să ne conectăm. Limitele sănătoase nu înseamnă lipsă de iubire, ci chiar grijă față de relație.
Negativismul temporar sau devenit tipar
Există o diferență între un om care traversează câteva săptămâni sau luni dificile și unul care răspunde cu pesimism indiferent de context. Dacă orice veste bună este imediat minimizată, orice soluție este respinsă și orice încercare de apropiere este întâmpinată cu critică sau răceală, oare acesta nu este un stil de funcționare mai vechi decât problema actuală? Această diferență este importantă deoarece o perioadă dificilă poate trece, însă un tipar perpetuu de negativism necesită conștientizare și, uneori, ajutor specializat.
Nu-i poți controla starea
Dacă ai găsi cuvintele potrivite sau ai face suficient de multe gesturi frumoase partenerul ar ieși din pesimism? Poți influența pozitiv atmosfera din relație, dar nu poți controla felul în care celălalt alege să-și gestioneze dificultățile de natură practică sau emoțională.
Fii atentă la…
… propriile tale semnale de alarmă, anumiți indicatori pe care să îi urmărești. Ai devenit mai anxioasă sau mai iritabilă? Simți că nu te mai bucuri de lucrurile care înainte îți făceau plăcere? Simți vinovăție atunci când îți este bine, iar partenerului nu? Ai impresia că trebuie să fii permanent puternică? E cazul de igienă emoțională.
Citește și:
Lecții depre cuplu pe care ai fi vrut să le înveți mai devreme, dar sunt utile și acum
Foto: PR