Ne place să ne simțim apreciați, văzuți și validați de persoana iubită. Totuși, există situații în care ceea ce pare admirație ajunge să susțină comportamente care îi fac rău partenerului sau chiar relației. Fără să îți dai seama, poți încuraja tipare nesănătoase care astfel se consolidează în timp. Admirația autentică nu înseamnă să încurajezi orice comportament care îți aduce beneficii pe termen scurt sau care pare impresionant la prima vedere. Ea presupune să apreciezi și ceea ce îl ajută pe partener să fie echilibrat, sănătos emoțional și conectat atât cu tine, cât și cu propriile sale nevoi. Cea mai valoroasă formă de admirație este aceea care susține dezvoltarea, nu sacrificiul.
Te pune pe primul loc
La început poate părea romantic, ori că este o formă foarte evidentă de angajament și implicare. Însă atunci când partenerul renunță constant la prieteni, hobby-uri sau obiective personale pentru relație, admirația ta susține un dezechilibru, o modalitate de a face față a partenerului care nu se mai uită la nevoile lui, alegerile sau dorințele sale. O relație sănătoasă nu presupune dispariția identității individuale, ci păstrarea ei alături de construirea proiectului comun numit cuplu.
Îl admiri deoarece nu își exprimă emoțiile
Da, poate că îl consideri calm, rațional, că are o bună stăpânire de sine. Dar dacă admirația ta apare de fiecare dată când își ascunde tristețea, frica sau dezamăgirea, mesajul care ajunge la el este acela că emoțiile sunt incomode și trebuie reprimate. Lucru care pe termen lung afectează intimitatea emoțională.
Este independent…
… autonom, nu cere niciodată ajutor, se străduiește să se descurce singur, iar asta ți se pare foarte masculin, nu doar de admirat, ci de-a dreptul atrăgător. Și îi spui frecvent cât de impresionată ești de capacitatea aceasta a lui de a duce toate responsabilitățile pe umeri. În realitate îi încurajezi tendința de a se suprasolicita și de a evita vulnerabilitatea. Până la urmă, ceri ajutor când apare vulnerabilitatea și cauți sprijin în exterior. Cum se traduce toată această dinamică? Valoarea lui depinde de cât de mult face, de ce livrează.
Ambiția…
…, perseverența sunt admirabile, însă atunci când aprecierile tale se concentrează exclusiv pe performanță și productivitate, pui reflectorul doar pe efort, în care odihna, relaxarea sau nevoile personale sunt mai puțin importante sau chiar nu au nicio valoare. Și, similar cu contextul anterior, partenerul se va agăța doar de validarea obținută prin rezultate și nu se va uita nici la ceea ce experimentează fizic și reflectă clar epuizarea.
Îi validezi gelozia și controlul
Confunzi gelozia cu implicarea emoțională. Dacă îi spui că te face să te simți specială atunci când este posesiv sau controlează anumite aspecte ale vieții tale, riști să normalizezi comportamente care îți limitează ție libertatea și care nu construiesc încrederea în cuplu.
Generozitatea
Sigur, este o calitate valoroasă. Oare îl apreciezi constant doar atunci când se sacrifică pentru ceilalți? Ei bine, întărești iarăși credința că propriile lui nevoi nu contează, ceea ce-i va menține dificultățile în stabilirea de limite sănătoase.
Citește și:
Îți place să îi faci partenerului tot felul de surprize? Cu ce nevoi emoționale (ale lui sau ale tale) intră în conflict
Foto: PR