Licitația colecției deținute de Mouna Ayoub, organizată de Kerry Taylor Auctions, vorbește nu atât despre renunțarea la niște piese vestimentare, ci, mai degrabă, despre o redistribuire și documentare inestimabilă a istoriei.
Dar cine este Mouna Ayoub? S-a născut în Liban și a devenit franțuzoaică și legendă nu atât prin viață, dar mai ales prin garderobă. Sigur, o informație pe care oricine o poate citi în cheia dorită – multe dintre afirmațiile ei sunt, totusi, de o superficialitate cutremurătoare și se referă la idealuri, reușite etc. exclusiv prin prisma banilor.
În 1979 s-a căsătorit cu miliardul saudit Nasser Ibrahim Al-Rashid, iar divorțul a transformat-o într-o femeie bogată, cu un apetit exagerat pentru haute-couture – practic, biografia ei se confundă cu aceste achiziții memorabile.
Piesele licitate provin în mare parte din perioada Galliano a casei Dior – un couture narativ, teatral, inconfundabil. Mouna Ayoub se referă la acest moment, momentul venirii lui Galliano la Dior, ca la un moment profetic- acela a fost și anul în care ea a divorțat.
„Am văzut prima lui colecție și mi-a explodat mintea. Am spus: asta vreau să fiu. Nu vreau să port. Asta vreau să fiu'. Și asta a fost! A cumpărat tot. Sau aproape tot.
Licitația nu vinde doar rochii, vinde o epocă, vinde istoria modei, o istorie inaccesibilă pentru majoritatea dintre noi. Galliano, marele povestitor, marele regizor, a avut inclusiv o viziune tehnică fără egal, și asta a transformat piesele lui în martori. Practic, asta oferă azi Mouna Ayoub – un dicționar al lumii haute-couture.
Celebră pentru afirmația ei discutabilă, dar asumată și definitivă – „în couture nimic nu este prea scump pentru mine'- ea se referă inclusiv la valoarea pieselor din perspectiva istorică și sociologică, la ideea că un lucru făcut impecabil, cu intenție și memorie, nu poate fi analizat din perspectivă contabilă.
Există în declarațiile ironii fine, pe care le strecoară ori de câte ori are ocazia, de tipul: „când port couture, niciun bărbat nu vine să vorbească cu mine'. Asta sună mai degrabă ca o constatare, nu neapărat ca o plîngere. Putem concluziona, într-un fel, că scena haute-couture nu flirtează, nu caută conversație, ci ocupă spațiu, exact ca o bibliotecă serioasă a unui mare cercetător sau filosof.
Mouna comanda mult de la Karl Lagerfeld, Galliano, Gaultier, dar zilele acelea au apus – acum consideră că, în loc de zece piese pe an, trei sau patru sunt suficiente. Ori, licitația este despre o formă de maturitate estetică, iar eleganța presupune să știi când să păstrezi și când să lași istoria să circule.
Licitația Dior de la Le Bristol – Dior Masterpieces: The Mouna Ayoub Haute Couture Collection, a cuprins 126 de piese haute couture, semnate Christian Dior, reunind creații din perioada 1984-2022, de la Marc Bohan, Gianfranco Ferré, John Galliano, Raf Simons, până la Maria Grazia Chiuri. Colecția a fost expusă public înainte de licitație la Hotel Bristol și apoi scoasă la vânare în fața colecționarilor internaționali.
Aici apare surpriza: totalul încasat a fost de peste 6,19 milioane de euro, stabilind noi recorduri pentru vânzarea de haute couture la nivel global. Unul dintre cele mai apreciate elemente a fost rochia din mătase pictată de John Galliano, din colecția controversată Clochards, din 2000, care a depășit toate așteptările și s-a vândut cu aprox. 510.000 de euro. Alte piese spectaculoase din colecția Clochard, licitate la prețuri care au depățit 500.000 euro – un palton negru cu aspect deteriorat și o rochie metalizată cu un umăr gol.
Licitația a confirmat interesul pieței pentru creații iconice, cu proveniență clară, mai ales pentru piesele semnate John Galliano, considerate astăzi capodopere inestimabile ale modei contemporane.
Citește și:
Primul capitol Couture al lui Matthieu Blazy la Chanel
Foto: Profimedia