In umbra lui PICASSO

„Nu ii faci umbra soarelui, obisnuia sa spuna Jacqueline vorbind de Picasso. Ea, care i-a fost alaturi douazeci de ani si a fost singura lui sotie legitima in afara de rusoaica Olga Khokhlova, a ramas foarte mult timp in umbra. Abia acum a fost publicata in Franta o carte –La vérité sur Jacqueline et Pablo Picasso –, scrisa de Pepita Dupont, o jurnalista care i-a fost prietena apropiata in ultimii ei ani de viata, si care ii face, in sfirsit, dreptate. Rar amintita in multele carti despre Picasso, si de obicei prezentata ca o profitoare care l-ar fi sechestrat pe pictor si si-ar fi maltratat copiii vitregi, Jacqueline apare in portretul fa­cut de Pepita Dupont intr-o lumina noua. Schimbata de ref­le­xe­­le a ceea ce pare sa fi fost, cu adevarat, o mare dragoste.

Jacqueline Rocque s-a nascut in 1926, cind Picasso avea deja 45 de ani. Lui insa ii placea sa schimbe datele: „Ca sa nu ma simt exclusa din trecutul lui, imi spunea ca ma nas­cu­sem in 1907. Exclama: «Dar Jacqueline, nu-ti amintesti? Doar ai fost acolo!». Dupa o casnicie nefericita cu un inginer cu care a locuit in Africa, Jacqueline divorteaza in 1954 si se mu­ta cu fiica sa, Cathy, la Vallauris, in sudul Frantei. Acolo ga­seste de lucru intr-un laborator de cerami­ca frecventat de Picasso. El locuieste in apropiere, singur. Françoise Gilot il pa­rasise intr-o dimineata, fara ca macar sa-l trezeasca, luindu-i cu ea pe cei doi copii ai lor, Claude si Paloma. Picasso ramine ca trasnit cind o vede pe aceasta tinara doam­­na cu parul lung si negru. Ii spune ca seamana cu una dintre femeile din tabloul Femmes dAlger al lui Delacroix si ince­pe sa-i faca curte cu multa tandrete.

Tu stii cine a fost Pablo Picasso, omul al carui nume are 23 de cuvinte?

Aproape imediat ii cere sa se mute cu el in La Californie, ma­rea lui vila rococo de pe colinele Cannes-ului. Jacqueline ii pune doar doua conditii. Sa nu mai poarte papucii cha­ren­tezi pe care Picasso ii iubea atit de tare si sa nu mai aiba si alte femei: „I-am spus lui Pablo: daca intr-o zi aflu ca a mai aparut inca o mu­za, o sa o salut, o sa-i trimit flori, dar voi pleca. El are 72 de ani, ea doar 27. O femeie divortata, cu o fiica: prietenii lui Picasso nu cred ca va re­zista mai mult de citeva luni. Doar Cocteau o adopta fara sa sovaie si ii scrie in fiecare zi, spunindu-i „caprita. Discretia si umorul ei il cuceresc. Din cind in cind, descinde la ei acasa cu trupa sa de tineri amanti, stiind foarte bine ca Picasso – exasperat – o sa-i spuna lui Jacqueline, facindu-i cu ochiul: „Nu crezi ca sint un pic cam multe muste aici? Unde e pliciul?.

De fapt, Jacqueline adora animalele si in scurt timp casa lor e invadata: capra Esmeralda, ciinele boxer Zann, papagalul Coco, ciinele dalmatian Perro si, mai presus de toti, ogarul afgan Kaboul, care se bucura de cele mai multe drepturi: cind doarme in fotoliul lui Picasso, artistul picteaza sezind pe marginea acestuia ca sa nu-l trezeasca. Fiica lui Jacqueline se joaca cu Claude si Paloma, copiii lui Picas­so, care isi petrec vacantele cu ei. Jacqueline a fost descrisa ca o mama vi­trega rea, insa in carte e prezentata drept cea care dimineata, in timp ce „Maestrul doarme, duce copiii cu masina la San Remo, ca sa ia micul dejun impreuna, sau se trezeste in miez de noapte pentru ca lui Claude i s-a facut pofta de o prajitura cu fructe.

Ea si Picasso nu ies niciodata din casa, cu exceptia timpului cind merg la cite o corida sau petrec o scurta vacanta la cas­telul Vauvenargues, pe care Picasso a vrut sa-l treaca pe nu­mele de fata al lui Jacqueline, ca sa evite orice posibile li­tigii de familie ce ar fi putut aparea cind el nu avea sa mai fie.

CASATORIA IN SECRET
Picasso stie ca, dupa moartea sa, lui Jacqueline ii va fi greu, cu trei persoane ce vor rivni la mostenire: un baiat legi­tim, Paulo, nascut din casatoria cu Olga, si doi copii nelegitimi, Claude si Paloma, facuti cu Françoise. In mod formal, e in con­tinuare casatorit cu Olga, pe care de fapt o parasise cu 30 de ani inainte. E superstitios si poarta pe deget verigheta in fata careia au semnat un jura­mint: „Noi, Olga Kho­kh­lo­­va si Pablo Picasso, juram sa traim impreuna pina la moar­te in pace si dragoste. Cel sau cea care va rupe acest contract va fi condam­nat la moarte, 4 martie 1918. Cind Olga moa­re, Picasso o cere in ca­sa­torie pe Jac­que­li­ne: „Mi-a spus cu inteligenta lui minunata: «Da­ca intr-o zi voi fi bolnav, ceilalti nu or sa te lase sa ai grija de mine!».

Se casatoresc in mare se­cret, in fata primarului din Val­lauris, pe 2 martie 1961. In a­ce­­ea­si seara, Picasso pic­tea­za un tablou pe care lipeste do­­pul de la sticla de sam­panie si o gar­denie din buchetul miresei, cu dedicatia: „Sotiei mele, Jac­­que­line. Co­piii lui vor afla ves­­tea din ziare. Françoise Gi­lot, furioasa, se razbuna scriind o car­te de memorii foarte dura, in care Picasso e descris ca un mon­stru. Jacqueline insa nu ia in sea­ma cartea. E o sotie de­vo­ta­ta („Monsignore luc­reaza si toti um­blam pe virfuri prin ca­sa, scrie ea intr-o scrisoare), care insa stie sa-i tina piept cind e cazul: „Din cind in cind ii ziceam lui Pablo: «Nu sint de acord cu tine», si atunci el se uita la mine: «Chiar asa? Atunci sint incintat».

Pepita Dupont i-a scris in 1982 dupa ce a vizitat o expo­zi­tie din colectia personala. sase luni mai tirziu a primit un telefon: „«Sint Jacqueline». Inutil sa mai intreb care Jacqueline, subli­niaza Pe­pita, „mai ales ca, dupa numai citeva minute, acea voce profunda imi cinta la telefon o arie din Carmen, ca apoi sa incheie convorbirea cu o invitatie categorica si foarte dulce: «Va astept. si deja ati intirziat!».