Tu lași hainele pe un scaun, partenerul le pune imediat în dulap. Tu poți lucra confortabil printre lucruri împrăștiate, el nu se poate relaxa dacă pe masă nu este totul la locul său. Într-o relație de durată, diferențele legate de ordine pot deveni o sursă serioasă de tensiune. Căci pentru cel ordonat, dezordinea poate însemna haos, lipsă de grijă sau chiar impresia că partenerul nu ține cont de nevoile lui. Pentru cel dezordonat, observațiile repetate pot ajunge să sune ca niște reproșuri, critici sau încercări de control.
Atenție la formulări
Da, aveți praguri diferite de toleranță la dezordine. Iar formulări precum ești atât de dezordonată sau tu ai o problemă cu ordinea chiar nu ajută. Ele atacă persoana, nu comportamentul concret care creează dificultatea. Comunicați diferit, indicând comportamentul: mă deranjează că hainele rămân pe podea, pentru mine este important să lăsăm curat în bucătărie înainte să mergem la culcare.
Mă deranjează versus este inacceptabil
Care sunt lucrurile cu adevărat importante și care sunt doar preferințe personale? Poate că pentru partener este esențial ca vasele să nu rămână peste noapte în chiuvetă, dar pernele de pe canapea perfect aliniate să fie doar o preferință. Nu este obligatoriu să fie același nivel de ordine/dezordine în absolut toate spațiile comune.
Care este un minim rezonabil?
Aceasta poate fi una dintre cele mai eficiente strategii, să decideți care este nivelul de ordine necesar pentru ca amândoi să vă simțiți bine în casă. Hainele nu rămân pe podea, vasele sunt strânse seara, lucrurile personale pot fi lăsate într-un anumit spațiu, spațiile comune rămân cât mai libere, fiecare își gestionează propriul birou sau propriul dulap, înainte de a primi musafiri faceți împreună o sesiune scurtă de ordine. Cu cât regulile sunt mai concrete, cu atât sunt mai puține ocazii pentru interpretări de tipul iar ai făcut dezordine.
Dinamică alterată
Cel care suportă mai greu dezordinea începe să observe, să corecteze, să amintească și să verifice permanent ce face celălalt. Ai strâns? Ai pus lucrurile la loc? Iar ai lăsat asta aici. De câte ori trebuie să-ți spun? În timp, relația poate căpăta dinamica părinte–copil. Responsabilitatea trebuie să fie și ea împărțită. Partenerul ordonat nu ar trebui să devină inspectorul casei, iar partenerul dezordonat nu ar trebui să aștepte permanent să i se spună ce are de făcut.
Creați zone în care standardele…
… pot fi diferite. Nu trebuie să aveți același standard de ordine în fiecare colț al casei. Poate exista un spațiu al tău în care lucrurile pot fi mai puțin organizate și un spațiu al lui în care ordinea este prioritară. Important este să respectați spațiile comune. Această soluție este utilă mai ales atunci când diferența dintre voi este mare. Nu îi ceri partenerului ordonat să suporte dezordinea peste tot și nici el nu îți cere să trăiești într-un spațiu în care fiecare obiect trebuie așezat într-o anumită poziție.
Fără lupte de putere
Puteți să vă influențați pozitiv și să vă adaptați în anumite privințe, fără ca această adaptare să devină o luptă pentru supremație. Scopul nu este ca unul dintre voi să câștige și celălalt să cedeze. Scopul este să construiți un mod de a locui împreună în care niciunul să nu simtă că își sacrifică permanent confortul pentru celălalt.
Nu folosi diferența ca scuză
Acceptarea faptului că aveți standarde diferite nu înseamnă că poți ignora complet nevoile celuilalt. Dacă știi că partenerul se simte inconfortabil atunci când hainele sunt lăsate prin casă, iar pentru tine nu este un efort uriaș să le pui la loc, merită să faci acel efort. Nu pentru că partenerul are dreptate, ci pentru că într-o relație sănătoasă luăm în calcul și lucrurile care contează pentru celălalt. La fel, partenerul ordonat trebuie să accepte că tu nu vei avea neapărat aceeași nevoie de control și organizare de nota 10 ca el.
Citește și:
Te străduiești să te mulezi pe stilul de viață al noului partener? De ce nu va funcționa ca tu să fii singura care se adaptează
Foto: PR