Să fii iubită nu e un capriciu, un răsfăț sau o cerință nerezonabilă după mulți ani de relație. Este o nevoie emoțională normală pe care o vei avea și la 80 de ani. Să fii iubită te face să te simți fericită, iar raționamentul auzit când și când este că tu ești persoana care te face fericită, nu e în sarcina partenerului. Da, tu ești responsabilă să ai grijă de tine, să îi pui limite partenerului și să îi ceri, dar când discutăm despre o dinamică de cuplu ceea ce face celălalt ne rănește sau nu, ne dezamăgește sau nu, ne întristează sau nu, ne aduce fericirea sau nu. Ca atare, vorbim despre propria ta responsabilitate în relație tu cu tine, dar și despre impactul mediului în care te afli, fie că este unul relațional, amical, de familie în care te-ai născut sau ai crescut, mediu organizațional prin prisma serviciului.
Ce tip de iubire?
Oare cum arată iubirea pe care o ceri partenerului tău? Căci uneori această iubire se poate traduce în a avea grijă de tine ca un părinte, de dependența pe care un copilaș o are față de mămica lui. O iubire care să fie pasională, uimitoare ca la început, deși sunteți de 7 ani împreună și v-ați văzut în toate ipostazele posibile, nimic nu mai este un secret sau surprinzător. Este important să îți calibrezi așteptările în funcție de realitate, etapa de relație în care vă aflați.
Cum arată iubirea pentru tine?
Sunt complimentele, lauda care te fac să te simți importantă și iubită? Poate darurile te fac să te simți specială? Îmbrățișările, săruturile, atingerile fizice cât mai dese te fac să te simți în al 9 lea cer? Dacă partenerul îți face diferite servicii, te poți baza pe el asta îți transmite că este implicat în relația voastră și te iubește? Timpul petrecut împreună într-un mod simpatic este dovada conexiunii și iubirii dintre voi? Cere-i ce ai tu nevoie, în varianta sau mix-ul care ți se aplică ție. De asemenea, atenție la exigențe, căci puțin probabil ca partenerul să poată livra întocmai așa cum dorești. Care ar fi un minim necesar realist care te-ar mulțumi și ți-ar da o stare de confort?
Îl compari?
Îți fuge mintea la foste relații, foști parteneri? Observă pe ce te concentrezi, dacă te raportezi la o singură persoană care este regretul tău ascuns deoarece v-ați despărțit și ai rămas cu inima frântă, uitând de tot ce nu a mers sau nu a făcut bine. Îl idealizezi deoarece este cel pe care l-ai pierdut? Sau amesteci toate lucrurile bune pe care le făceau mai mulți foști, dar actualul partener nu? Practic creezi o competiție în imaginar între omul de lângă tine și un cumul de trăsături a mai multor persoane, ori creezi această competiție între partener și un ideal iluzoriu.
Ești autentică?
Cât de reală ești în relația ta? Te străduiești ca totul să fie bine și mai mult îi faci tu pe plac partenerului? Nu îi atragi niciodată atenția pentru ce te deranjează? Ceri ce ți-ar plăcea sau ai avea nevoie? Sau te sacrifici, răspunzi elegant că ești bine și nu îți trebuie nimic? Că el este partenerul perfect pentru tine, dar pe interior te macină diverse aspecte legate de dinamica dintre voi doi? Dacă tu afișezi o mască, pe aceea o va vedea și la ea se va raporta partenerul.
Citește și:
Și tu și partenerul sunteți cu moralul la pământ? Tehnici de gratitudine care vă pot echilibra
Foto: PR