Uneori, despărțirea se produce oficial, dar relația continuă într-o formă mai puțin evidentă. Nu mai locuiți împreună, nu mai sunteți un cuplu și poate nici nu vă mai vedeți foarte des, însă el încă te sună când are de luat o decizie importantă. Îți cere părerea despre job, bani, oameni, despre cum ar trebui să-și organizeze viața. Iar tu îl sfătuiești, îl corectezi, încerci să-l convingi că ce face nu e bine pentru el. Poate părea că este doar o formă de grijă, mai ales dacă ați avut o relație lungă și ai fost mult timp persoana lui de referință, dar asta vă poate împiedica pe amândoi să vă adaptați la viața post despărțire.
De ce e greu să te retragi
Pentru că rolul acesta îți poate oferi în continuare un sentiment de importanță și apropiere. Simți că încă ai un loc special în viața lui, că are nevoie de tine, că încă te ascultă. Iar ceea ce pare grijă ascunde dificultatea de a accepta că relația s-a terminat. Ești permanent implicată în problemele lui, ai în continuare un motiv să vorbești cu el, să îl vezi, să știi ce se întâmplă în viața lui și să ai o opinie despre alegerile sale. În acest fel, despărțirea rămâne mai puțin definitivă emoțional.
Îl împiedici să își construiască propria viață
Un adult are nevoie să ia propriile decizii, inclusiv decizii greșite. Dacă fostul partener te sună de fiecare dată când nu știe ce să facă, iar tu îi oferi imediat soluția, această dinamică poate deveni o dependență, dacă nu este deja. El nu exersează capacitatea de a decide singur, iar tu rămâi într-un rol care nu îți mai aparține. Iar dacă alegerea lui este diferită de ceea ce i-ai recomandat, poți dori să-l convingi, să îl salvezi sau să repari consecințele. Dar viața lui nu este proiectul tău.
Rămâi blocată în rolul de parteneră
Desigur, există un cost și pentru tine. Atâta timp cât ești preocupată de ce face fostul partener, cu cine se întâlnește, ce job își alege, unde locuiește, cum își cheltuie banii sau ce decizie ar trebui să ia, resursele tale rămân orientate către viața lui. A te retrage nu înseamnă să devii rece, ostilă sau să te porți ca și cum omul respectiv nu ar fi însemnat nimic pentru tine. Poți să îi dorești binele fără să fii responsabilă pentru binele lui. Poți să îl asculți ocazional fără să îi gestionezi viața. Poți să îi răspunzi la o întrebare fără să transformi fiecare conversație într-o ședință de consiliere.
Cea mai sănătoasă formă de grijă…
… este să faci un pas înapoi. Și, da, este posibil să îți pese în continuare de fostul partener, nu trebuie să negi asta. Dar a-ți păsa de cineva nu îți oferă automat un loc în deciziile lui ori putere de decizie în locul lui. Fostul partener are dreptul să își construiască viața fără ok-ul tău final, iar tu ai dreptul să îți construiești viața fără să fii permanent conectată la alegerile lui. În cazul acesta adevărata încheiere a relației nu apare atunci când încetezi să mai vorbești cu fostul partener, ci când nu mai simți că trebuie să îi gestionezi viața pentru a putea merge mai departe cu a ta.
Citește și:
E important să îți susții partenerul și să-i fii alături în visurile pe care le are? Când devine nesănătos pentru tine
Foto: PR