Uneori, distanța îți oferă o perspectivă mai clară asupra relației, îți permite să înțelegi ce nu a funcționat și să realizezi că încă există sentimente și disponibilitate pentru a merge mai departe cu fostul partener. Dar din dorința de împăcare oare pierzi din vedere motivele despărțirii, nevoile celuilalt, ale tale reale, cât și condițiile necesare pentru ca relația să funcționeze diferit?
Interpretezi greșit dorul
Faptul că îți este dor de fostul partener nu înseamnă automat că ați fost compatibili sau că despărțirea a fost o greșeală. Poți resimți intens absența cuiva fără ca relația să fi fost una sănătoasă. Uneori îți lipsesc familiaritatea, rutina, sentimentul de apartenență sau chiar versiunea ta din perioada respectivă. Înainte să propui împăcarea, identifică ce anume îți dorești să recuperezi și dacă acel lucru poate exista în mod realist într-o relație cu fostul partener.
Să o luați de la zero
Una dintre cele mai frecvente greșeli este să tratezi împăcarea ca pe o revenire la ceea ce a fost, fără să analizezi ce v-a adus în punctul despărțirii. Poate că au existat conflicte repetate, lipsă de implicare, incompatibilități, infidelitate sau dificultăți de comunicare. Dacă nu puteți discuta deschis despre aceste lucruri, riscați să reluați relația cu aceleași vulnerabilități. Împăcarea nu înseamnă să ștergeți trecutul, ci să înțelegeți ce aveți de schimbat în viitor. Căci să o luați de la zero e nerealist din moment ce au existat răni emoționale, comportamente nepotrivite, tipare de gândire care v-au sabotat.
Doar tu ești vinovata
După separare, ai avut timp să îți analizezi comportamentul și să identifici greșeli pe care înainte nu le vedeai. Este sănătos să îți asumi responsabilitatea pentru propriile acțiuni, este nesănătos să spui că tu ai fost singura problemă și că, dacă te schimbi tu suficient, relația va funcționa. O relație presupune responsabilitate reciprocă. Nu poți repara singură o dinamică în care ambii parteneri au contribuit fiecare cu partea sa.
Control intens…
… pentru ce a făcut el în perioada cât a fost singur, după despărțirea de tine, sau un fel de mix în care tu ești și juriu, și judecător, dar și detectivul care caută să adune probele că nu a fost suficient de cuminte așa cum ți-ai dori. Iar de aici pot apărea comportamente intruzive, în care îi ceri să îți arate telefonul, să îți dea acces pe anumite conturi de social media, e-mail, orice ar putea fi incriminator. Vezi asta ca pe o consolidare a încrederii, uitând că în acea perioadă de separare nu mai exista contractul relațional.
Manipularea prin vinovăție
Ce presupune asta? Să îi spui că nu poți trăi fără el, suferi enorm, nu vei mai găsi pe nimeni ca el, fără să fie o exprimare autentică a durerii, ci o modalitate de a-l face să se simtă responsabil pentru starea ta emoțională, o formă de presiune. O împăcare sănătoasă nu ar trebui să pornească din milă, vinovăție sau teama că unul dintre parteneri nu va putea face față separării.
Te grăbești…
… să faci planuri, să vorbești despre viitor, să reintrați rapid în vechile roluri. Faptul că există deschidere pentru reconectare, fostul partener a acceptat să vă revedeți, nu înseamnă că încrederea, apropierea și siguranța emoțională sunt restabilite. Este nevoie de timp pentru a observa dacă schimbările despre care vorbiți se reflectă și comportamental.
Citește și:
Tu și partenerul nu reușiți să aveți reguli de parenting comune? Ce efecte poate avea asta în cuplu
Foto: PR