Înainte de prima întâlnire construiești o întreagă poveste în jurul unei persoane pe care, în realitate, abia dacă o cunoști sau chiar nu v-ați văzut niciodată. Vorbiți zilnic, vă trimiteți mesaje lungi, glumiți, împărtășiți experiențe personale și ajungeți să vă simțiți apropiați. Etapa de tatonare devine astfel o componentă importantă a unui potențial început de relație, iar comunicarea pare să fie principalul indicator al compatibilității. Dar cât de mult poți afla despre cineva doar din conversațiile purtate online? Și ce riști să pierzi din vedere atunci când investești prea mult în această etapă?
Familiaritate versus intimitate
Faptul că vorbești ore întregi cu cineva nu înseamnă automat că ai construit o conexiune autentică. Comunicarea poate crea o senzație de familiaritate, dar intimitatea presupune și experiențe împărtășite, comportamente observate cu ochiul liber, disponibilitate emoțională și consecvență. Ok, ți-a povestit despre copilărie, relațiile anterioare sau vulnerabilitățile sale, dar încă nu știi cum gestionează un conflict, cum se comportă atunci când frustrarea atinge cote maxime sau cât de atent este la nevoile tale într-un context concret. Nu confunda cantitatea comunicării cu profunzimea unei relații. Apropierea autentică are nevoie și de experiențe în realitate.
Lași etapa de tatonare…
… să înlocuiască întâlnirile. Și dacă îți dorești o relație, scopul acestei etape nu este să construiești o relație completă prin mesaje, ci să descoperi dacă există suficient interes și compatibilitate pentru a vă cunoaște în realitate. Nu trebuie să grăbești lucrurile și nici să accepți întâlniri înainte să te simți în siguranță. Dar nici nu este necesar să obții toate răspunsurile înainte de prima întâlnire. Unele informații pot fi descoperite doar prin interacțiune directă.
Înțelegi greșit compatibilitatea
O persoană poate comunica excelent, poate avea umor, inteligență emoțională aparentă și disponibilitate pentru conversații profunde. Dar compatibilitatea presupune mult mai mult decât capacitatea de a purta discuții interesante. Contează cum te simți împreună cu omul respectiv, dacă există atracție, dacă îți respectă limitele, cum negociați diferențele și dacă acțiunile sale sunt congruente cu ceea ce spune. Comunicarea nu e un criteriu care le anulează pe toate celelalte. Da, e important să poți vorbi cu un potențial partener, dar la fel de important este să observi cum se comportă în relația cu tine.
Eviți cu succes
Comunicarea prin mesaje oferă un anumit grad de protecție. Ai timp să formulezi răspunsuri, poți evita subiectele inconfortabile și poți controla într-o măsură mai mare felul în care te prezinți. În schimb, o întâlnire presupune spontaneitate, expunere și acceptarea faptului că nu poți controla totul, inclusiv impresia pe care o creezi. Trebuie să-ți gestionezi emoțiile, eventualele momente de stângăcie și posibilitatea ca atracția să nu fie reciprocă. Tinzi să prelungești conversațiile la nesfârșit? Oare nu cumva etapa de tatonare a devenit un spațiu confortabil în care poți simți apropiere fără să îți asumi riscul unei conexiuni reale?
Formă de control
Vrei să afli cât mai multe, să verifici dacă aveți valori comune, dacă vă doriți aceleași lucruri și dacă există riscul să fii dezamăgită. În spatele acestei aparente reasigurări cu notă sănătoasă se poate afla marele elefant din cameră, respectiv teama de abandon, de a nu suferi din nou. Și, dacă obții suficiente informații, ai impresia că poți anticipa ceea ce se va întâmpla și că te poți proteja de o eventuală suferință. Dar nicio conversație nu îți poate garanta că o întâlnire va decurge bine sau că o persoană va fi potrivită pentru tine. Încercarea de a elimina orice incertitudine sau risc te împiedică până la urmă să trăiești experiența propriu-zisă a cunoașterii.
Citește și:
De ce nu simți niciodată vinovăție față de partenerul tău, indiferent cum te-ai comportat
Foto: PR