Ai auzit comparații cât pentru 7 vieți, și ai fost dintotdeauna comparată cu cineva. Cu colega de bancă, vecina care au luat 10, au mers la Olimpiadă. Cu fetița prietenilor de familie care se îmbrăca în rochițe și era mereu ca o prințesă, impecabilă, în timp ce tu rupeai toate hainele și te urcai în toți copacii. Cu fetele prietenelor mamei, care nu erau rebele în liceu și nu voiau să își vopsească părul roz.
La maturitate discursul este unul similar, dar adus la zi cu ceea ce presupune viața de adult: job-uri mai mult sau mai puțin bine plătite, achiziționarea de case, mașini, căsătorie, copil. Refrenul acesta al comparației ți-a fost bine înfipt chiar de mama, de tata sau de bunici, de persoane de atașament importante care erau foarte critice și exigente în același timp. Iar acum, dacă accepți să te tratezi tu singură la fel, nu faci altceva decât să îți provoci din nou durerea.
Nu ai liniște
Da, pur și simplu nu ai liniște căci comparațiile implică și vigilență, o foarte mare atenție la detalii. Ce face x și tu nu, ce are și tu nu, ce a spus și tu nu ai știut. Este un consum emoțional mare doar pe partea ta. Persoana cu care te compari nici nu știe că faci asta, nu este afectată de comparațiile de mintea ta. Poate fi afectată dacă apare invidia și o dată cu ea diferite comportamente ce presupun răutăți verbale care la un moment dat îl fac pe celălalt să ridice o sprânceană și să se îndepărteze.
O cursă continuă
Comparația egal competiție, o competiție în care te angajezi în relație cu partenerul de cuplu, cu prietenele, iar asta sabotează conectarea emoțională, relația în sine de orice natură ar fi ea. Alergi permanent la un maraton pentru care te pregătești în avans sau nu. Ai un start brusc, ori un start atent planificat, în care comparația te face să te comporți într-un anume fel, pentru a ieși mai bine tu de data asta. Nu este despre ce îți face plăcere, ce te îmbogățește real spiritual, ce reprezintă o formă de evoluție firească. Ci ce zorzon metaforic să-ți aplici în plus pentru a fi peste persoana cu care te compari în mintea ta.
Nu apreciezi…
… etapa în care te afli, ceea ce trăiești, nu vezi parcursul firesc al evoluției, ori al unei transformări, resursele pe care le ai. Te uiți doar la ce lipsește și gonflezi asta suplimentar. Aici se potrivește foarte bine zicala a face din țânțar armăsar. Iar când te uiți numai printr-o lupă neagră sau gri, cum îți vei vedea propria viață fie că ai un partener de cuplu sau nu?
Nu trăiești cum vrei
Este grozav să îți stabilești obiective și să muncești pentru atingerea lor. Ironia este că atunci când ești condusă de comparații te poți trezi că obiectivele propuse sunt de fapt unele artificiale, că ajungi să nu mai trăiești viața ta.
Citește și:
Valori individuale care sunt foarte importante și în cuplu
Foto: PR