Nu ai avut repere strălucite în ceea ce privește cuplul, căci din păcate ceea ce ai văzut acasă, în copilărie, între părinții tăi, nu ai trece la capitolul obligatoriu de urmat. Așa că treptat ți-ai făcut tu un soi de ghid de bună purtare în cuplu, cu informații luate de pe internet, din articole, podcasturi, de la prietenele tale. Și, chiar și așa, indiferent cât de mult vrei să acționezi contra modelului primit din familia de origine, te poți trezi cum pui în aplicare comportamente similare fără să îți dai seama, ca un automatism. Iar iertarea să fie unul dintre acele elemente care creează confuzie sau o raportare nu tocmai sănătoasă.
Iertare fără confruntare
Iertarea să fie făcută pe bandă rulantă, că așa trebuie, că e bine, că ajută relația, că nu are sens să stați supărați. Iertarea este oferită din oficiu fără să existe o discuție clară și onestă despre cele petrecute și de ce ar fi nevoie de iertare. Adică tu ești cea care se supără, se simte rănită, îți ierți din start partenerul pentru maniera în care te-a rănit, iar totul se întâmplă în interiorul tău, fără să vorbești cu el despre comportamentul său, cum și de ce ai avea nevoie să fie schimbat, diferit. Poate chiar partenerul este deschis și dispus către efort, dar nu știe că e necesar să-l facă.
Nu te uiți la consecințe
Oare această perpetuă iertare nu este o modalitate de a întări chiar acele comportamente ale partenerului care te deranjează? Lipsa consecințelor pentru faptele sale îl încurajează tacit să procedeze la fel, nu are nicio motivație să se corecteze din moment ce oricum este iertat și acceptat așa, orice ar face.
Ierți fără să simți
Iertarea este parte din teorie, din cum trebuie să acționezi tu. Și o faci într-un fel forțându-te singură, cel puțin verbal. Căci tu îi transmiți partenerului că l-ai iertat, că este sau ești ok, dat de fapt pe interior dai în clocot de furie, dezamăgire, frustrare, sentimentul de nedreptate te macină. Relația nu merge mai departe într-un ritm lin, ci va fi presărată poate cu mici izbucniri de furie ca să scadă presiunea interioară, poate chiar cu răzbunări mai mult sau mai puțin subtile, să vadă și partenerul cum e să doară. Practic o problemă este îngropată, băgată sub preș, iar ea va deveni din ce în ce mai mare.
Partenerul nu devine un pion…
… sau un subaltern, o persoană supusă și care nu mai spune nimic deoarece a fost iertată. Atenție la jocurile de putere așteptate (in)conștient pe baza iertării oferite și pe care o interpretezi drept monedă de schimb sau un avantaj competițional. Realitatea este că atunci când s-a întâmplat ceva grav, ați decis să vă continuați relația, chiar dacă partenerul a fost cel care a greșit, ori tu ai fost aceea, amândoi depuneți efort în egală măsură pentru stabilizarea și repararea relației, a conexiunii dintre voi.
Citește și:
Când intri într-o relație pur și simplu te pierzi pe tine? Cum să previi asta
Foto: PR