Îți place să te descurci singură. Să îți organizezi viața, să iei decizii, să îți rezolvi problemele. Oare te simți inconfortabil atunci când cineva încearcă să facă lucruri pentru tine? Autonomia, independența înseamnă libertate, siguranță, sentimentul că ai control asupra propriei vieți, că poți. Și, în sine, nu este nimic problematic în asta. Un cuplu sănătos nu presupune renunțarea la autonomie. Dimpotrivă, fiecare partener are nevoie de propriile interese, prieteni, opinii, spațiu și capacitatea de a funcționa independent. Problema apare atunci când autonomia nu mai este doar o nevoie firească, ci o strategie prin care eviți vulnerabilitatea, apropierea, chiar o cale de a ieși din relație sau cel puțin de a fi cu un pas în afara ei.
Nu ai nevoie de partener
Nu îi ceri nimic, nu îl încarci cu problemele tale, nu îi soliciți ajutorul și nu te bazezi pe el. Iar în felul ăsta consideri că îi faci viața ușoară, chiar ar trebui să se bucure din plin că acționezi astfel, că nu se lovește de dramă sau de neajutorare. Partenerul, însă, poate primi un cu totul alt mesaj. Dacă nu îi permiți niciodată să contribuie, să te ajute sau să aibă grijă de tine, el se poate întreba ce loc ocupă în viața ta, în ce manieră formați voi de fapt o echipă. Intimitatea nu se construiește doar prin ceea ce faci pentru celălalt, ci și prin capacitatea de a-l lăsa pe partener să facă ceva pentru tine.
Trăiți în paralel
O persoană cu o nevoie foarte mare de autonomie poate avea tendința să își păstreze viața foarte bine delimitată, tu cu ale tale, el cu ale lui. Ai propriul program, propriile planuri, propriile decizii. În timp, cuplul poate ajunge să funcționeze eficient, dar să fie slab conectat emoțional. Nu vă certați foarte mult, dar nici nu simțiți neapărat că vă implicați profund unul în viața celuilalt.
Interpretări eronate
De ce trebuie să îi spun unde merg? De ce vrea să facem lucrurile împreună? De ce se supără dacă îmi fac planuri fără el? De ce are nevoie să vorbim atât despre ce simt? Uneori, ceea ce interpretezi ca fiind control poate fi nevoia legitimă de conectare a partenerului, aspecte ce țin de reasigurare sănătoasă sau comunicarea unor lucruri firești într-un cuplu. Dacă orice nevoie de apropiere îți provoacă senzația că îți este amenințată libertatea, cel mai probabil asociezi intimitatea cu pierderea autonomiei.
Îți este greu să fii vulnerabilă
Autonomia excesivă este uneori construită în jurul unei convingeri de tipul trebuie să mă pot descurca singură, nu trebuie să apelez la nimeni, sau mai profund că tu ești de fapt singură și nevoile tale nu sunt văzute și îndeplinite de nimeni. Iar maniera în care te comporți este aceea în care să îți confirmi scenariul. A recunoaște că ai nevoie de partener poate părea periculos deoarece ești expusă suferinței, dezamăgirii. Și cum nu vrei să treci prin așa ceva, eviți din plin posibilitatea de a fi rănită, adâncind și mai mult deprivarea emoțională. Desigur, vulnerabilitatea nu anulează autonomia, ea creează intimitate.
Ieși din relație
Fiind obișnuită să te bazezi doar pe tine, controlul să fie la tine, toleranța pentru disconfortul relațional e la un nivel redus. În loc să negociezi, să explici, să ceri, să asculți și să găsiți împreună o soluție, ajungi rapid la despărțire deoarece ți se pare prea complicată dinamica. Și eviți exact partea dificilă a unei relații mature, negocierea diferențelor, construirea unei forme de noi fără să pierzi sentimentul de eu.
Schimbarea de perspectivă
Am nevoie de spațiul meu, dar vreau să te am aproape. Pot să rezolv singură, dar mi-ar face plăcere să mă ajuți. Am nevoie de timp pentru mine, fără ca asta să însemne că mă îndepărtez de tine. Nu vreau să depind de tine, dar vreau să pot conta pe tine. Aceasta este diferența dintre independență și deconectare. Adevărata autonomie nu înseamnă că poți să faci totul singură, ci că ești suficient de sigură pe tine încât să poți avea nevoie de partener fără să te simți mai puțin puternică.
Citește și:
Infidelitatea financiară – ce este și cum vă afectează cuplul
Foto: PR