Menopauza nu arată niciodată la fel pentru două femei. Iar proiectul CUVINTENEROSTITE.RO, inițiat de Vichy, aduce în prim-plan experiențele autentice și diverse ale femeilor care o trăiesc. Pentru Daniela Palade Teodorescu, această etapă a venit treptat, firesc, „la o vârstă care se încadrează în standardele medicale ca fiind potrivită, după cum chiar ea povestește. Totuși, deși era informată și, rațional, se simțea pregătită, din punct de vedere emoțional a fost „total depășită. Nimeni nu te pregătește pentru șocul emoțional.
Subiectul nu îi era deloc străin. Își amintește că, pe la 14 ani, a citit pentru prima oară despre această etapă firească „într-o cărticică de popularizare a medicinei, de prin anii 80, pe care o aveam o mătușă de-ale mele de la țară. Se numea explicit Menopauza – ce trebuie să știe o femeie și explica în termeni accesibili lucruri care țineau de igienă, simptome, ceva remedii. Nu am discutat cu nimeni despre carte, citeam și o puneam la loc pe raft. La vremea respectivă, m-a impresionat faptul că sora mamei, o femeie simplă de la țară, dar care lucra la centrala telefonică din sat, era preocupată de sănătatea ei.
Apoi, ani mai târziu, a început să abordeze acest subiect și în paginile revistei Avantaje, pe care a condus-o timp de două decenii. A publicat primele campanii de conștientizare dedicate sănătății femeilor, iar menopauza făcea parte din această tematică. „Nu avea însă o pondere foarte mare, vârsta fertilității prima. Am simțit cumva de pe-atunci umbra în care era lăsat subiectul menopauzei, undeva la periferia interesului. Se simțea eticheta de tabu socio-profesional, ba chiar de bătrânicios, cu care era tratată abordarea unei astfel de teme.
Curând, au început să apară semnele concrete ale acestei tranziții. „Cel mai intens am resimțit pierderea energiei, tristețea profundă, cu accente depresive, schimbările bruște de dispoziție, luarea în greutate, pe fondul încetinirii metabolismului, uscarea pielii, ceața mintală (brain fog), un libido sub nivelul mării, spune Daniela. Bufeurile, în schimb, au fost mai ușor de suportat, însă durerile articulare s-au dovedit „foarte supărătoare.
În ciuda schimbărilor fizice, Daniela recunoaște că anxietatea și accentele depresive au fost cel mai greu de dus. „Perioada menopauzei vine și cu cea a pierderii părinților. Eu i-am pierdut pe ai mei la diferență de doi ani și jumătate; întâi mama, apoi tata. De cealaltă parte, cei doi copii ai mei intrau în adolescență. Și în aval, și în amonte era mare zbucium.
Ce a ajutat-o să facă față acestui rollercoaster de emoții? În primul rând, mersul pe jos. „De ani de zile merg mult pe jos: în parc, în drumeții la munte, în deplasările cu metroul. Asta m-a ajutat mult să îmi păstrez tonusul fizic și mintal.
Daniela spune că a adoptat în timp mai multe obiceiuri sănătoase, de la alimentație până la rutina de îngrijire a pielii. „Am început să mănânc puțin și des, carne foarte puțină și să controlez cantitatea de dulciuri. Dar cel mai eficient regim a fost cel în care am renunțat periodic la carbohidrați, lactate, dulciuri, alcool. Funcționează perfect pentru reducerea depunerilor de pe abdomen. În completare, bea multe ceaiuri de plante, face băi sărate pentru articulații și piele și folosește constant creme hidratante și protecție solară.
De asemenea, recunoaște că sprijinul oferit de medicul său „care are o abordare integrativă, holistică asupra sănătății, cu competențe în homeopatie, api-fitoterapie, psihosomatică a contat enorm. „Menopauza e o condiție fiziologică ce nu se adresează unei singure specialități. E nevoie de o abordare medical interdisciplinară – ginecologie, endocrinologie, geriatrie, senologie, psihiatrie, psihologie, reumatologie, cardiologie, dermatologie – cu medici care să comunice, să facă echipă. De regulă, pacientele merg la endocrinolog și/sau ginecolog și cam atât. E insuficient.
În România, spune ea, o astfel de abordare e abia la început. „Vestea bună e că există câteva clinici dedicate menopauzei în orașele mari. Vestea proastă este că prețurile mari nu sunt accesibile tuturor femeilor. Analizele necesare și tratamentele sunt costisitoare și nu sunt la îndemâna oricui. Sunt necesare politici publice care să înlesnească accesul femeilor la astfel de servicii medicale foarte necesare.
Într-o notă mai optimistă, Daniela spune că această etapă, deși plină de provocări, i-a adus și claritate: „o perspectivă mai tihnită, mai așezată asupra vieții. Nu te mai simți nemuritoare și invulnerabilă ca în prima tinerețe, ceea ce te face să prețuiești viața la adevărata valoare. Nu mai amâni la nesfârșit visuri, pasiuni, lucruri, pentru că devii tot mai conștientă că altă dată înseamnă niciodată. Înveți să te valorizezi mai bine, să te iubești mai mult, să petreci mai mult timp cu tine însăți. Să fii mai prezentă, mai atentă la lucrurile care contează cu adevărat. Să pui limite, să recunoști când nu mai poți, să te uiți la tine cu drag și duioșie, nu doar cu spirit corector.
Daniela a descoperit, de asemenea, că atitudinea cu care privești menopauza poate schimba tot. „Poți să cazi foarte ușor în victimizare, dar dacă rămânem în această vale a plângerii nu redevenim nici tinere, nici frumoase. Emoțiile negative somatizează în boli și suferințe. Când schimbi perspectiva și te raportezi la această etapă ca la una de transformare, lucrurile încep să se schimbe.
În același timp, spune că a învățat să onoreze „toate suferințele neîmpărtășite ale femeilor dinaintea noastră – mame, bunici, străbunici care și-au purtat în tăcere toate metamorfozele unei feminități de cele mai multe ori chinuită, neînțeleasă, care nu și-a atins potențialul. Sunt privilegiată și recunoscătoare că trăiesc o epocă în care am acces la informație, la comunități, la ajutor.
Foto credit: Ștefan Dani
Realizatoare: Daria Georgescu
Text: Gabriela Calițoiu