Cu ocazia Zilei Internaționale a Dansului, marcată anual pe 29 aprilie, Comitetul Internațional de Dans al Institutului Internațional de Teatru (ITI), partener UNESCO, invită, ca în fiecare an, o personalitate de referință din domeniu să transmită un mesaj global dedicat artei dansului. Îl puteți citi la final, dar Centrul Național al Dansului București dorește să pună această zi într-un context pe care îl consideră necesar.
În România, această zi simbolică vine pe fondul unor dificultăți majore pentru profesioniștii din sector. Peste 300 de artiști, manageri culturali și susținători ai dansului contemporan au transmis, pe 2 martie 2026, un memoriu amplu către Ministerul Culturii, semnalând probleme structurale grave care afectează dezvoltarea domeniului. Până în prezent, Ministerul Culturii nu a oferit un răspuns celor care au adresat memorial.
Documentul atrage atenția asupra unei realități persistente: dansul rămâne una dintre puținele arte din România fără o infrastructură adecvată. De la instituții de formare, precum liceele de coregrafie, până la organizații de referință precum Centrul Național al Dansului București, artiștii se confruntă cu o lipsă acută de spații pentru repetiții, creație și prezentare.
Situația afectează în mod direct atât artiștii independenți, cât și organizațiile neguvernamentale și colectivele artistice, care funcționează adesea în condiții precare sau improvizate. Lipsa infrastructurii limitează nu doar producția artistică, ci și accesul publicului la acest tip de expresie culturală. Memoriul integral poate fi consultat aici.
Într-un context internațional în care dansul este celebrat ca formă esențială de expresie și dialog cultural, comunitatea artistică din România cere măsuri concrete și urgente pentru a susține un domeniu aflat la limita supraviețuirii.
Cu ocazia Zilei Internaționale a Dansului, CNDB și-a propus totuși, să marcheze momentul printr-o zi întreagă de ateliere gratuite, prin care se celebrează mișcarea, conexiunile și dansul ca limbaj universal. Evenimentele, reunite sub numele DANSOTECA, aduc publicului patru ateliere: Enter the Flux, coordonat de George Pleșca, It Takes Two (Iulia Andro & Mihai Petrini), Dancing through rep (Laura Murariu) și Waacking Workshop (Waana Neagu). La finalul zilei, publicul este invitat la un Dj-set (Sillyconductor & Rekabu), în care leftfield disco-ul alunecă fără anunț în ritmuri extrase de pe cu totul alte meridiane. Detalii despre eveniment și înscriere, aici.
Mesajul de Ziua Internațională a Dansului – 29 aprilie
Institutul Internațional de Teatru (ITI)
Organizația Mondială pentru Artele Spectacolului
Autoarea mesajului: Crystal PITE, Canada
Oamenii se mișcă — brațele noastre se întind, genunchii ni se înmoaie, capetele ni se pleacă, piepturile ni se prăbușesc, spatele ni se arcuiește, sărim, ridicăm din umeri, ne încleștăm pumnii, ne ridicăm unii pe alții și ne împingem unii pe alții departe. Acesta este un limbaj la fel de mult pe cât este o acțiune. Aceasta este ceea ce corpul are de spus despre nevoie, înfrângere, curaj, disperare, dorință, bucurie, ambivalență, frustrare, iubire. Aceste imagini sclipesc de sens în minte pentru că am simțit toate acestea atât de profund în corp — am fost mișcați.
Suntem dansatori, toți. Viața ne mișcă; viața ne dansează. Efemer ca respirația, concret ca osul, un dans este făcut din noi. Sculptăm spațiul. Scriem cu corpurile noastre într-un limbaj fără cuvinte, profund înțeles. Înnobilăm spațiul din interiorul și din jurul nostru atunci când dansăm.
Asemenea vieții, un dans se creează și se distruge pe sine în fiecare clipă. Asemenea iubirii, este dincolo de rațiune.
Îmi place să mă gândesc la corp ca la o locație; un spațiu în care existența este conținută și modelată. Atunci când dansăm, suntem profund ancorați în a fi acolo.
Scriu aceste rânduri la începutul anului 2026, când pare că nu există sfârșit pentru opresiunea, tulburările și suferința din lume. Zilnic, pe măsură ce asistăm la oroarea a ceea ce sunt capabili oamenii să-și facă unii altora și la mașinăria puterii care finanțează și alimentează o violență de nedescris împotriva oamenilor și a planetei, dansul pare un răspuns facil și inutil. Este greu de imaginat ce poate face un artist al dansului într-o lume care are atât de mult nevoie de schimbare radicală și vindecare.
Și totuși — arta, asemenea speranței, este o formă de iubire. În mod sfidător creatoare în fața profanării, arta este un solvent pentru mintea care se rigidizează și un balsam care o vindecă. Arta este o navă care ne susține în timp ce ne luptăm cu întrebări — împreună — într-un mod diferit de știri, diferit de documentar și educație, diferit de opinii și rețele sociale, diferit de activism și protest, dar nu incompatibil cu acestea.
Prin creativitate, acumulăm rezistență și speranță prin mici acte de curaj, curiozitate, bunătate și colaborare. În dans și în procesul de creare a dansului, găsim dovada că umanitatea este mai mult decât cel mai recent și sfâșietor eșec global.
Dar dansul nu are nevoie de nicio justificare, de nicio explicație. Este făcut din noi, dar nu ne datorează nimic. Are nevoie doar să locuiască într-un corp dispus. Din acel loc, poate traduce inefabilul, acționând ca un intermediar între noi și necunoscut.
Suntem mișcați de aceste urme efemere de frumusețe în momentul prezent. Și, pe măsură ce încorporăm atât dansul, cât și dispariția lui, ni se reamintește de impermanența noastră. În același timp, dacă suntem atenți, dansul ne poate oferi din când în când o licărire a sufletului.