Ești mereu zâmbitoare, aparent relaxată, o companie cu adevărat plăcută pe care oricine vrea să o aibă în preajmă. Nu îți plac conflictele, nu vrei să te stresezi și ești ghidată de principiul conform căruia toate lucrurile se rezolvă, totul se așează, e nevoie doar de răbdare pentru asta. Să ai o toleranță ridicată la frustrare este de mare ajutor, o componentă care te duce treptat către atingerea obiectivelor, mai puțin atunci când asta te inactivează, te duce într-o zonă de evitare emoțională, iar optimismul nu mai este o resursă internă valoroasă, ci o auto-păcăleală.
Ignori probleme reale grave
De ce tip ar fi aceste probleme extrem de serioase? Dependența de droguri, de alcool, de jocuri de noroc a partenerului, și prin optimism și ignorarea elefantului din cameră îi întreții și tu la rândul tău depedența. Incapacitatea lui de a găsi sau de a păstra un loc de muncă stabil, de a fi independent și un om pe care să te bazezi.
Nu te uiți la calitatea relației
Optimismul exagerat se transformă într-o modalitate prin care te minți. Trăiești în bula ta, într-o poveste imaginată în care totul este frumos și bine. De fapt, ești detașată de propria persoană, de emoțiile și nevoile tale, în aceeași măsură și de partenerul nu care conexiunea emoțională este mai degrabă una superficială.
Decizii proaste
Optimismul nu te ancorează în prezent, ci te trimite într-un viitor unde totul va fi bine. Sigur că poți trăi cu speranța cum partenerul se va schimba, deși nu dă absolut niciun semn palpabil în direcția schimbării. Dar pe lângă acest aspect sunt și deciziile voastre de cuplu impulsive, care nu au fost supuse unei analize temeinice în care să vedeți cât de realizabil e un plan ori care ar fi consecințele deciziei pe termen scurt, mediu sau lung. Plonjați și vedeți voi cum rezolvați dacă lucrurile nu merg bine. Tipar menținut și dacă mereu au fost părinții sau prietenii dispuși să vă scoată din bucluc. Nu a durut, așa că nu vedeți niciun motiv să procedați diferit.
Optimismul ca sursă de conflict
Dar poate că nu sunteți amândoi prinși în această gândire magică de-a dreptul în care sigur lucrurile se rezolvă de la sine. Poate că partenerul este foarte realist, are nevoie de un grad înalt de predictibilitate, face planuri clare, iar optimismul să ascundă un anumit grad de imaturitate, de neasumare a responsabilității, iar de aici discuții aprinse.
Lipsa evoluției
Optimismul care presupune o rezolvare externă, că soarta aranjează bine lucrurile, nu permite antrenarea capacității de rezolvare de probleme. Nu ieși din zona de confort, nu te lovești de situații pe care să le abordezi corect și astfel treptat să dobândești noi abilități, să le dezvolți pe cele pe care le ai deja. Repeți ceea ce știi, nu crești, nu te dezvolți. În plus, rămânând în zona de confort există în paralel și o minimizare a ambiției, a obiectivelor ce nu mai sunt setate deoarece este ocolit astfel efortul.
Citește și:
Comportamente care ești convinsă că reflectă limite sănătoase în cuplu, dar reprezintă total opusul
Foto: PR