Nu dormi bine, ești nemulțumită la modul general, nu prea te mai bucură nimic. Dacă tragi linie spui răspicat că ești nefericită. Iar în încercarea de a găsi cauza, cauți vinovați în imediata ta apropiere. Primul care îți vine în minte este partenerul de cuplu, mai ales dacă îți împarți viața cu el, locuiți împreună sau sunteți căsătoriți. Doar că răspunsul nu este neapărat sau cu adevărat acolo, ai realizat deja asta, și e necesar să extinzi aria de analiză.
Propriile exigențe
Ce te sabotează este propria ta voce critică exigentă, care a stabilit niște standarde interne nerealiste. Practic ceri de la tine enorm, pe toate planurile, lucruri care nu pot fi omenește atinse. Iar cum nu îți poți satisface aceste exigențe ești invadată de nemulțumire, consideri că nu ești bună de nimic, nu ești în stare de nimic, și de aici lipsa generală a satisfacției în aproape orice arie a vieții tale.
Te compari
Și faci asta cu toată lumea. Te compari cu prietenele tale, analizezi felul cum se îmbracă, gestică, mimică, ceea ce spun, cât câștigă și domeniile de activitate în care activează, ce posesiuni materiale au, cum le merge relația. Te compari și cu oameni pe care nu îi cunoști deloc sau sunt simple cunoștințe cu care te-ai intersectat la un moment dat, dar îi vezi expuși în social media. Ți se pare că toți sunt mai buni și mai realizați decât tine.
Încurci rolurile
Așteptările pe care le ai de la socrii tăi, de la părinții iubitului tău, sunt ieșite din comportamentul anexat rolului lor desemnat. Tu nu ești fiica lor, ești nora lor sau partenera fiului, ca atare așteptarea ca ei să se poarte cu tine ca și cum ești fata lor nu se potrivește nicicum cu statutul pe care îl are fiecare dintre voi. La fel dacă vrei ca partenerul să îi iubească pe părinții tăi ca și cum ar fi ai lui, să aibă față de ei loialitatea pe care o are față de propriii părinți. Fiecare este loial părinților, iar acei părinți sunt în echipa copilului născut sau crescut de ei.
Îndreptățirea
Uiți că o relație de cuplu este un contract bazat pe un schimb reciproc. Necondiționat te iubesc și îți oferă părinții despre care tocmai am discutat. Cu partenerul de viață sau de cuplu dai și primești. Când dai infim sau te aștepți să primești maxim indiferent de cât oferi se creează un dezechilibru în cuplu, dar și un dezechilibru intern în care nu te mai uiți onest la tine și partea ta de responsabilitate și implicare în relație.
Cu ce te identifici?
Oare identitatea ta este legată de rolul profesional, de cât și cum performezi la serviciu și doar așa te simți valoroasă? Dacă acolo lucrurile nu merg prea bine poți simți cum universul tău se prăbușește. La fel dacă ți-ai legat identitatea de rolul de mamă, iar copilul tău a început să se distanțeze de tine așa cum este firesc conform categoriei de vârstă în care se află. Frumusețea, tinerețea erau cele care îți dădeau putere? Cu toții îmbătrânim și corpurile, fețele ni se schimbă. Ai fost multă vreme singură și centrată doar pe tine, iar acum când faci lucruri și pentru partenerul de cuplu, e firesc să îl iei în calcul la anumite decizii, stil de viață, ai senzația că renunți la părți din tine?
Citește și:
Partenerul ți-a spus că ești prea sensibilă? Ce greșeli faci încercând să scapi de această etichetă
Foto: PR