Nu te-ai născut exigentă cu propria persoană și cu alții, ci asta ai învățat-o pe parcurs. Poate că în relație cu mama ta, cu tatăl tău sau cu amândoi. Mereu au existat niște standarde din ce în ce mai înalte pe care tu trebuia să le atingi, iubirea pe care o primeai depindea de asta, și ai rămas ulterior blocată în același tipar. Și alegerea meseriei a fost una în acord cu performanța, competitivitatea, poate chiar și hobby-urile sau grija de sine.
De exemplu nu alergi ca să te menții sănătoasă și în formă, ci reprezintă un soi de antrenament zilnic în care verifici de fiecare dată unde te plasezi, este antrenamentul obișnuit care îți permite apoi să participi la competiții unde e important pentru tine ca de fiecare dată să ocupi un loc din ce în ce mai bun. Vezi exigența drept strategia de a reuși în viață și crezi că fără presiune nu te-ai mobiliza și ai deveni mediocră.
Să te critici puternic, să te biciuiești pentru ceea ce nu ți-a ieșit? La fel, consideri că este metoda prin care să te motivezi și nu abandonezi, prin care devii din ce în ce mai bună. Doar că acea parte exigentă pune pe tine o presiune copleșitoare, partea critică este un bullying intern, iar dinamica se păstrează mai departe și când discutăm despre zona de cuplu.
Iubirea, o altfel de competiție
Dacă vrei să ai cel mai bun salariu și cea mai bună poziție la job, cele mai frumoase haine și bijuterii, inclusiv pe parte relațională cauți cel mai bun partener care există. Și așa pot trece ani căutând bărbatul perfect, ori pot trece ani fiind în relație cu un om înalt calitativ dar pe care să nu-l apreciezi la adevărata sa valoare deoarece nu îi vezi calitățile, ci defectele. Ești concentrată pe acele minusuri pe care evident că le are din moment ce nu există perfecțiunea, le gonflezi și îți amplifici singură frustrarea. Nu ajută nici comparațiile cu alte cupluri, cu alți bărbați unde vezi doar o parte a poveștii și extragi de acolo doar ce ți se pare că îi lipsește partenerului, fără să vezi că el în unele zone este mai capabil, mai inteligent emoțional decât cei cu care îl compari.
Nu sunt suficient de bună
Este un refren dureros pe care ți-l zici, imprimat prin prisma rănii emoționale și unul care te poate ghida spre parteneri alături de care chiar să îți confirmi asta prin comportamentele lor instabile, reci, infidelitate, abandon. Poți fii compliantă, să îți subjugi partenerului nevoile, alegerile, dorințele tale, doar ale lui să conteze, astfel încât el să nu plece și să spună despre tine că ești o iubită extraordinară. Exigența te duce spre epuizare, spre asumarea responsabilităților care sunt ale partenerului, să faci preponderent în locul lui căci tu știi mai bine, ție îți iese mai bine. Ba chiar partenerul tău este o persoană destul de inactivată care se potrivește cu tendința ta de a controla și a te supraîncărca, alimentându-vă reciproc aceste tipare de inactivare-supracompensare.
Citește și:
Greșeli pe care le faci atunci când relația pe care ai început-o avansează într-un ritm lent
Foto: PR