Partenerul tău se victimizează? Ce e în spatele acestei strategii pe care o poți confunda cu vulnerabilitatea

Victimizarea poate fi confundată cu vulnerabilitatea, însă între cele două există diferențe semnificative.

Partenerul îți povestește cât de mult a suferit, cât de nedreptățit se simte sau cât de greu îi este să facă față anumitor situații. Ce îți vine să faci? Să fii mai înțelegătoare, să îi oferi sprijin, să-l protejezi, să-l îmbrățișezi, să-l asculți mai mult, să fii mai atentă la nevoile lui. Dar uneori suferința lui devine argumentul prin care orice nemulțumire a ta este redusă la tăcere sau calea către a primi atenție având în spate și vinovăția care te macină, de a te aduce înapoi în relație dacă te-ai distanțat. Nu mai discutați și despre comportamentul lui, ci ajungeți să vorbiți exclusiv despre cât de mult l-ai rănit tu ori reflectorul este pus doar pe ceea ce acuză poate chiar cu o notă dramatică. Vulnerabilitatea permite apropiere și asumare, în timp ce victimizarea poate fi o strategie de evitare a responsabilității și de control al dinamicii relaționale.


Evitarea

Un partener vulnerabil îți poate spune că se simte respins, că îi este teamă să nu fie abandonat sau că este rănit de critică. Își exprimă emoțiile, dar nu le transformă într-o justificare pentru comportamentele sale. Poate să recunoască faptul că te-a rănit, chiar dacă și el se simte rănit. Când victimizarea devine un tipar, aproape orice conversație dificilă ajunge să fie doar despre el și suferința lui, pe care în același timp o evită prin nenumăratele plângeri expuse ca o avalanșă.


Dacă îi atragi atenția că nu se implică suficient în relație, îți amintește cât de mult muncește. Dacă îi spui că te-a deranjat o remarcă, susține că niciodată nu este suficient de bun pentru tine. Dacă îi ceri să își asume o greșeală, spune că ești rea deoarece l-ai făcut să se simtă prost. Astfel, problema inițială dispare, iar tu ești într-o poziție în care trebuie să demonstrezi că nu ești lipsită de empatie.

Inadecvarea

Nu orice comportament de victimizare este calculat sau conștient. Uneori, în spatele lui se află o stimă de sine fragilă, o toleranță scăzută la frustrare sau dificultatea de a gestiona rușinea. Să recunoască o greșeală nu înseamnă doar ca partenerul să admită că a procedat greșit, ci asta îl poate duce pe drumul în care să se considere nepotrivit, inadecvat. Așa că în loc să spună ai dreptate, am greșit și îmi pare rău, reacționează prin reproșuri, autocompătimire sau exagerarea propriilor dificultăți. Ce face? Evită temporar confruntarea cu propriile responsabilități, cu rușinea și inadecvarea. Sigur, este important să înțelegi mecanismul, dar să nu-l transformi într-o scuză.


Formă de control emoțional

Rolul de victimă îi oferă partenerului un avantaj. Obține compasiune, evită consecințele propriilor acțiuni și te face să te simți vinovată atunci când încerci să stabilești limite. Poate să îți amintească permanent ce lucruri a sacrificat pentru tine, cât de puțin este apreciat sau cât de multe a îndurat în relațiile anterioare. Cât de rău se simte, inclusiv fizic, nu doar emoțional, cum e copleșit. Și începi să îți cenzurezi nemulțumirile, să îți alegi cu grijă cuvintele și să renunți la anumite solicitări pentru a nu declanșa o nouă criză emoțională. Relația ajunge să se organizeze în jurul nevoii lui de a nu se simți rănit, iar nevoile tale rămân pe plan secund.


Citește și:
Vrea să se regăsească și să fie cea mai bună versiune a sa? Scuze pe care i le găsești partenerului

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
 
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle