Cu toții avem un set de credințe despre lume, despre oameni, despre cuplu, despre cum trebuie să se întâmple sau nu lucrurile. Iar ele pot fi rezonabile, ancorate foarte bine în realitate, în criterii morale, care țin de valori, de principii, ori pot fi distorsionate. Rezultatul? Alegeri similare de parteneri, rezultate similare în relație sau când și cum aceasta se încheie.
Dacă mă place insistă
Te-a invitat de multiple ori în oraș, te-a sunat des, ți-a scris. Tu ai răspuns dar ai vorbit detașat, unele apeluri le-ai pierdut și nu ai sunat înapoi, unele mesaje le-ai trecut cu vederea. Iar la un moment dat cel cu adevărat interesat de tine, așa cum se vede clar din comportamentul lui, s-a retras. Și atunci atașamentul tău s-a activat. Cum să dispară? Cum să nu mă mai vrea? Ba, eu chiar îl doresc! Și poate fi cale de întors sau nu.
Dacă potențialul partener s-a retras complet și pentru el nu mai contează că tu ești cea care acum îl caută, apare acest refren cum că un bărbat cu adevărat interesat insistă în continuare fără să conteze pentru el reacțiile tale. Asta sună și a hărțuire până la urmă. Dar este o credință limitativă care cumva îți alină teama de respingere. Ironic, scenariul de respingere îl creezi chiar tu prin această lipsă de angajament chiar și în etapa curtării.
Eu trebuie să obțin ce vreau
Este foarte bine să fii o persoană ambițioasă, care își creează obiective și muncește pentru atingerea lor. Problema este că dacă faci asta în cuplu, te poți confrunta cu mai multe capcane. Prima este să te încăpățânezi să accesezi persoane indisponibile, deja aflate în relații de lungă durată, căsătorite, ori care nu vor sau nu pot să aibă o relație de cuplu asumată. Drama care derivă de aici nu este greu de intuit.
Sau partenerul devine un premiu, un vânat pe care îl alergi cu îndârjire. Nu îl vrei pentru cum este el ca om și cum te simți în prezența lui, ci pentru că este o provocare pentru tine, jucăria după care plângi cu lacrimi de crocodil că o vrei, dar de care te vei plictisi imediat ce o primești. Și după ce a demarat relația, să ieși din ea la scurt timp, ori să-i rămâi alături partenerului căruia îi găsești multiple defecte deloc importante, semnificative, care te deranjează doar pentru că există.
Pentru mine se schimbă
Dacă mă iubește cu adevărat se va transforma și va deveni un om mai bun. Lucrurile nu au mers așa cum mi-am dorit, el nu s-a purtat frumos, nu și-a asumat angajamentul și responsabilitățile unei relații deoarece eu nu am fost suficient de frumoasă, de importantă pentru el, de valoroasă, nu m-a iubit. Inconștient alegi parteneri care să-ți confirme aceste credințe, fără să te uiți la faptul că ei nu livrează emoțional și comportamental așa cum ai tu nevoie. Nu au calitățile pe care le cauți la un partener de viață.
Citește și:
Cum tu sau partenerul credeți că vă dezvoltați relația, dar de fapt vă sabotați și răniți reciproc
Foto: PR