Sint foarte ocupata zilele astea. Atit de ocupata incit uit mereu ce am de facut si am inaugurat deja o a doua agenda, paralela cu prima, in care imi notam febril fiecare idee noua (in partea cea mai golasa a carnetului, trebuie sa recunosc) si fiecare lucru pe care il mai am de facut. In cea de-a doua agenda notez proiectele la care ma gindesc, dar care nu sint inca fezabile, tot soiul de idei care par geniale in momentul in care imi traverseaza mintea, dar care, odata puse pe hirtie, nu imi mai par deloc inspirate. Tot in agenda asta notez si intimplari, frinturi de cuvinte care m-au dus cu gindul la ceva anume. Si de la astfel de intimplari a pornit materialul acesta.
Prima dintre notite a fost scrisa intr-o noapte si era despre fosta mea colega de apartament, care obisnuia sa isi tina pe noptiera, simultan, o icoana, o carte despre chakre si o cartulie minuscula, aproape un cub de dimensiuni liliputane, de felul celor gindite ca sa fie oferite drept cadou inutil, care se numea Comori Zen.Imi amintesc ca m-am intrebat, atunci cind am vazut noptiera atit de spiritual si divers ocupata, cita nevoie poate avea cineva sa creada in atitea lucruri si cum este posibil sa convietuiasca atitea credinte in acelasi timp. Si apoi, dupa multe glume, nu dintre cele mai haioase, mi-am dat seama. Este foarte posibil. Sintem ocupate. Sintem stresate, traversam o criza si ne este teama de ce se poate intimpla miine. Presiunile cresc mereu, nu mai avem timp pentru nimic, sintem mereu prea grase, prea slabe, nu avem nimic decent de imbracat, sintem prea singure, munca ne solicita mult prea tare, ca sa nu mai vorbim despre cele dintre noi care se impart intre o familie pe care incearca sa o mentina fericita si un job mereu mai solicitant.
Tocmai de aceea nu este de mirare ca sintem deprimate. Numai in 2010, numarul sinuciderilor din Romania ajunsese la 3.000, de la 1.000, cit era in anii 90 media anuala. In plus, desi studiile efectuate de catre specialistii de la Universitatea „Babes-Bolyai' din Cluj-Napoca au aratat clar ca terapia cognitiv-comportamentala este mai eficienta in tratarea depresiei decit medicatia antidepresiva, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate inca nu recunoaste acest tip de tratament si nu il subventioneaza.
Mai mult, se pare ca femeile sint cele covirsitor mai afectate de depresie, iar Organizatia Mondiala a Sanatatii estima, intr-un alt studiu, ca, in zece ani, depresia va deveni cea de-a doua cauza de dizabilitate, dupa afectiunile cardiovasculare. Deci nu, nu vom deveni mai linistite. Si poate tocmai de aceea recurgem la tot soiul de terapii atunci cind vine vorba de alinarea unor dureri pe care nu stim de unde sa le luam si unde sa le asezam. D
ar nu toti oamenii merg la terapie, spune psihoterapeutul Gina Apolzan. „De obicei oamenii recurg la terapeut cind au fost epuizate toate metodele clasice, de la o discutie la o cafea cu cea mai buna prietena la multe nopti plinse.' Pina la momentul acela, insa, orice este indicat. De la yoga la sauna, la literatura de duzina si comedii romantice, sau la betiile traditionale cu prietenele dupa o despartire cumplita, asa cum sint toate, orice serveste drept terapie. Ne-am si obisnuit sa gindim astfel, si trebuie sa recunosc ca sint prima care sa spuna ca nu e nimic atit de grav incit sa nu se poata rezolva consumind o cantitate impresionanta de alcool.
Mi-am pus problema ca lucrul acesta s-ar putea sa nu fie prea adevarat doar in momentul in care m-am auzit verbalizindu-l in fata celei mai bune prietene ale mele, care tocmai se hotarise ca nu vrea sa se casatoreasca, in mai putin de o luna, cit mai era pina la nunta, cu iubitul ei. Si mi-am dat seama cit de facil si de temporar era singurul remediu pe care ma puteam gindi sa i-l ofer. Probabil ca cel mai indicat ar fi fost sa o sfatuiesc sa vada un terapeut, dar stigmatul care inconjoara terapia este inca atit de puternic incit numai cazurile extreme par sa aiba o justificare suficienta incit sa ajunga pina acolo.
Gina Apolzan spune ca oamenii merg, in general, la terapeut atunci cind au o anumita inclinatie pentru aflarea raspunsurilor despre existenta lor, pentru ca au trecut printr-o perioada mai dificila si pentru a depasi o trauma. „Si mai ajung pentru ca au fost diagnosticati cu o tulburare psihica.' Pina atunci, insa, fiecare scapa cum poate, iar femeile sint cele mai inclinate sa caute o astfel de scapare. „De obicei, femeile sint cele care apeleaza mai des la o forma de terapie si ele sint motorul ce determina ca partenerii lor de viata sa ajunga la terapeut.'
Dincolo de terapii, de cafele cu iz de confesional si de abuzurile de alcool, ne ramin diversele metode de relaxare pe care ni le ofera spa-urile. Persoanele care frecventeaza centrele spa, spune un studiu realizat de Eden Spa cu ajutorul a peste cinci mii de cliensi fideli, vin acolo avind ca scop principal relaxarea. „Daca, in 2009, 70% dintre oaspetii nostri veneau pentru relaxare', spune Aniela Minu, Marketing Director la Eden Spa, „in 2011 acest procent a crescut la 85%'. Este vorba despre persoane tinere, cu virsta cuprinsa intre 25 si 45 de ani, barbati si femei in proportii aproximativ egale. Au studii medii sau superioare si job-uri de middle sau top management, dar stresul pe care il implica vietile lor le face sa investeasca timp si bani in terapii si ritualuri antistres, care, desigur, functioneaza. „Printre terapiile oferite sint ritualuri, masaje, terapii antistres, relaxare, detoxifiere, energizare sau revenire in forma', continua Aniela Minu. Dar „la spa, la yoga sau la sauna oamenii merg pentru a se relaxa, a-si incarca bateriile, pentru a socializa (exceptie fac cei care merg doar pentru ca pot si pentru ca asa e la moda). Indiferent ca merg la terapie sau aleg o forma de relaxare, inseamna ca acesti oameni sint preocupati de ei insisi, de nevoile lor, isi asculta sufletul si corpul si le trateaza cu respect. Nu te raportezi altfel la o persoana care se respecta?', se intreaba Gina Apolzan.
Page: 1 2