Noua artă a ospitalității: de ce oamenii caută astăzi experiențe, nu camere de hotel 

Există hoteluri pe care le uiți imediat după check-out și există hoteluri care rămân parte din povestea unei călătorii.

Măriuca Cristea, Senior Partner APX Hotels, despre experiențele care rămân cu tine mult după încheierea călătoriei

Există hoteluri pe care le uiți imediat după check-out și există hoteluri care rămân parte din povestea unei călătorii. Diferența nu stă întotdeauna în dimensiunea camerei sau în numărul de stele, ci în felul în care un loc reușește să creeze o stare, o emoție sau un sentiment de apartenență.

Pentru Măriuca Cristea, Senior Partner APX Hotels, ospitalitatea înseamnă tocmai această întâlnire dintre spațiu, oameni și experiențe autentice. După mai bine de 15 ani petrecuți în industrie, ea vorbește despre hoteluri nu ca despre simple afaceri, ci ca despre universuri cu personalitate proprie, construite în jurul unei idei, al unui stil de viață și al unei relații reale cu locul în care există. 

Măriuca Cristea, Senior Partner APX Hotels

Mulți oameni își amintesc un oraș printr-un hotel la fel de mult cum îl țin minte printr-un muzeu sau un restaurant. Ce face ca un loc să rămână cu adevărat în memoria unui oaspete?

În memorie nu păstrăm locuri, ci senzații. Mintea noastră reține mai degrabă imagini și stări – razele soarelui dimineața, un apus într-un centru istoric sau gustul unei mâncări care te face să spui, fără să-ți dai seama, „trebuie să revin aici’.

Un loc rămâne cu tine atunci când reușește să creeze o anumită stare, aproape greu de explicat, dar foarte ușor de recunoscut. Nu ține neapărat de dimensiuni sau de standarde, ci de cum te face să te simți în momentele acelea mici, aparent nesemnificative.

Diferența apare atunci când un spațiu nu este doar bine gândit, ci este simțit – iar asta vine din detalii, din oameni și dintr-un tip de atenție care nu este ostentativ, ci real.

Există un hotel în care ai stat și care ți-a schimbat complet felul de a înțelege ospitalitatea?

Da. Acum aproximativ 10 ani, pe când lucram la Marriott, am participat la deschiderea unui hotel boutique din Roma. Îmi amintesc foarte clar primul moment în care am intrat – totul era nou, dar mai ales extrem de coerent. Nu lipsea niciun detaliu care să ducă în direcția acelui boutique luxury pe care îl vezi în reviste.

De la cărți din recepție până la atmosferă, la felul în care erau gândite camerele… luminile erau automate, cu LED-uri discrete la nivelul podelei, exact cât să creeze o stare, nu doar lumina. Iar patul… l-aș fi luat acasă, fără glumă.

Dar cel mai mult m-a marcat energia oamenilor. Se simțea emoția lor, atenția reală, faptul că nimic nu era „serviciu’, ci o formă de grijă. Fiecare detaliu – de la mic dejun la concierge – avea sens.

Experiența aceea mi-a schimbat perspectiva asupra ospitalității. Și, fără să știu atunci, m-a pregătit pentru ce urma. După doar câțiva ani, am fost pusă în fața provocării de a deschide primul meu hotel boutique – o responsabilitate mult mai mare decât orice făcusem până atunci. Nu a fost ușor, dar experiența din Roma m-a ajutat enorm. A fost, într-un fel, punctul de plecare.

Într-o perioadă în care multe hoteluri ajung să semene între ele, APX pare să meargă în direcția opusă. De unde vine această nevoie de a construi locuri cu identități atât de distincte?

Nu a fost niciodată o strategie gândită „contra curentului’, cât o nevoie naturală de a nu face lucrurile standard.

Observăm foarte des cum multe hoteluri ajung să semene între ele – aceleași concepte, aceeași estetică, aceeași experiență. Cum de altfel, nu este neapărat un lucru rău, pentru că brandurile internaționale funcționează, de regulă, pe această consistență.

Doar că, la un moment dat, îți dai seama că lipsește tocmai ceea ce face un loc memorabil: identitatea. Iar pentru noi a devenit foarte important ca fiecare locație să fie diferită ca și concept, în funcție de zona din care face parte, de energia locului și de tipul de experiență pe care o poate oferi acolo.

Direcția asta nu a venit întâmplător. S-a călătorit mult, iar Adrian a călătorit inclusiv cu mine și cu colegii mei, tocmai pentru a observa, pentru a înțelege și pentru a defini mai clar stilul pe care ne doream să îl construim aici, în România.

Pentru noi, fiecare proiect a pornit diferit. Nu am plecat de la „ce se caută’, ci de la ce cere locul respectiv și de la cum vrem să se simtă experiența acolo.

Cred că autenticitatea vine atunci când nu încerci să replici un model, ci construiești ceva care are sens în contextul lui. Iar asta înseamnă, inevitabil, că fiecare loc va arăta și se va simți diferit – nu doar ca design, ci ca stare.

Dacă APX Hotels ar fi o revistă, ce fel de povești ar publica?

Ar fi o revistă de lifestyle, dar una filtrată printr-o estetică atent construită și o sensibilitate clară pentru detaliu.

Ar vorbi despre locuri cu identitate, despre design care nu impresionează prin exces, ci prin coerență, despre gastronomie care nu este doar gust, ci experiență. Dar, dincolo de toate acestea, ar fi o revistă despre oameni – despre felul în care aleg să călătorească, despre ritmul lor și despre stările pe care le caută, uneori fără să le poată defini.

Și nu ar fi doar despre ceea ce se vede, ci mai ales despre tot ce există în spate. Despre oamenii care au crescut odată cu fiecare proiect, despre idei care au apărut pe parcurs, despre perspective diferite care s-au transformat în concepte, despre nopți de muncă și despre deschideri care au fost experiențe reale și grele.

Nu este o poveste perfectă, dar este una reală. Iar tocmai de aceea ne amintim cu drag de toate – și de lucrurile care au mers, și de cele care ne-au provocat.

Într-un fel, ar fi mai puțin despre destinații și mai mult despre tot ce construiești până ajungi acolo.

Ce credeți că au obosit oamenii să găsească în hoteluri și ce caută, de fapt, acum?

Cred că oamenii au obosit de experiențele standardizate, de locuri care arată bine, dar se simt la fel indiferent unde te afli.

Există o anumită predictibilitate care, la un moment dat, nu mai creează nimic memorabil. Știi deja cum va arăta camera, cum va fi serviciul, cum va decurge totul – și atunci dispare partea aceea de descoperire.

Și, în același timp, este foarte greu să menții această senzație pentru oaspeții care revin. Iar aici vine una dintre provocările reale ale ospitalității, mai ales în hotelurile de vacanță. Încercăm constant să aducem ceva nou – prin mici modificări anuale sau sezoniere, prin ajustări de atmosferă, de detalii.

Inclusiv pe partea de gastronomie, împreună cu Chef Marian Boceanu, lucrăm constant la schimbarea preparatelor, introducem elemente de sezon sau reinterpretăm meniul à la carte, tocmai pentru a păstra acel sentiment de prospețime.

În fond, oamenii caută autenticitate. Nu neapărat ceva spectaculos, ci ceva care are sens pentru ei și care îi face să revină nu doar pentru loc, ci pentru felul în care se simt acolo.

Care sunt sursele voastre de inspirație în afara industriei ospitalității?

În mare parte, inspirația vine din călătorii, dar nu neapărat din hoteluri.

Ne uităm mult la arhitectură, la orașe, la cum trăiesc oamenii în alte culturi, la ritmul lor. De multe ori, o stradă, un restaurant mic sau chiar un detaliu aparent banal pot să-ți dea o idee mai bună decât un proiect foarte complex.

Mai este și partea de lifestyle – modul în care oamenii își petrec timpul, ce înseamnă pentru ei relaxare sau energie. Sunt lucruri pe care le observi fără să-ți dai seama, dar care rămân și, în timp, se traduc în concepte.

Cred că inspirația reală nu vine din a copia ceva, ci din a înțelege de ce un loc sau o experiență funcționează. Și apoi din a adapta acel sentiment, nu acel format.

Există o tendință internațională pe care v-ar plăcea să o vedeți mai prezentă și în România?

Cred că, în primul rând, mi-ar plăcea să văd mai mult curaj în identitate.

În multe locuri din afară, hotelurile nu încearcă să fie pe placul tuturor. Își asumă un stil, o direcție, uneori chiar polarizează, dar tocmai asta le face memorabile.

Am simțit asta în mai multe locuri în care am călătorit – hoteluri care nu erau perfecte în sens clasic, dar aveau o personalitate atât de clară încât experiența rămânea cu tine. Nu încercau să ofere „pentru toată lumea’, ci exact pentru tipul de oaspete care se regăsea în ele.

La noi simt că există încă tendința de a merge într-o zonă mai sigură, mai echilibrată, poate din dorința de a nu greși. Dar, uneori, tocmai diferențele creează experiențe reale. Și atunci apare și acest val de deschideri hoteliere „de brand’, percepute ca o variantă mai sigură – alegi un nume cunoscut și ai sentimentul că nu ai cum să greșești, iar oaspeții vor veni aproape natural.

În afară, dimpotrivă, găsești foarte multe hoteluri independente, cu stil clar, care nu aparțin unui brand, dar care sunt extrem de sigure pe ceea ce oferă. Și, tocmai prin asta, reușesc să creeze o legătură mult mai puternică cu oaspeții lor.

Mi-ar plăcea să vedem mai multă încredere în concepte, mai multă asumare și mai puțină standardizare. Pentru că oamenii nu mai caută lucruri perfecte, ci locuri care au personalitate.

Ce loc din lume te-a făcut să te simți instantaneu acasă?

Dacă ne referim la un hotel, atunci da, este acel loc din Grecia despre care am mai povestit. Nu datorită celor 5 stele, ci datorită stării de relaxare și a conexiunii pe care am simțit-o acolo, inclusiv între mine și fetița mea. Este o combinație de lucruri care, împreună, creează acel sentiment foarte rar de „acasă’.

Dacă ne referim la un loc din lume, atunci pentru mine este Londra. Poate pentru diversitate, pentru locurile care, în timp, au devenit extrem de familiare și parte din rutina mea, pentru cafelele care mi-au dat senzația de acasă sau pentru oamenii alături de care am fost acolo – fiecare experiență a fost legată de o etapă din viața mea și a contribuit la felul în care simt acel loc.

Toate aceste lucruri au creat, în timp, o conexiune reală cu orașul. Și este unul dintre acele locuri în care mă întorc mereu cu drag.

Cred că, într-un final, „acasă’ nu este un loc, ci suma momentelor și a oamenilor care te fac să te simți așa.

Dacă ar trebui să descrieți fiecare hotel din portofoliul APX printr-un cuvânt, care ar fi acela?

Cred că ar fi greu să aleg un cuvânt diferit pentru fiecare fără să reduc puțin din ce înseamnă ele, pentru că fiecare hotel are mai mult de o dimensiune.

Dar dacă ar fi să rezum esența, cred că acel cuvânt ar fi „experiență’.

Pentru că niciunul dintre hoteluri nu a fost gândit doar ca un spațiu, ci ca un context în care se întâmplă ceva – o stare, o conexiune, un moment care rămâne.

Fie că este vorba despre liniște, energie, natură sau oraș, toate pornesc din aceeași intenție: de a crea o experiență care se simte și care rămâne cu tine dincolo de ședere.

Fiecare loc are mai mult de o dimensiune, dar dacă ar fi să le reducem la esență, acestea sunt stările pe care încearcă să le transmită.

Wolkendorf Hotel – liniște
Hermanns Hotel – echilibru
Union Plaza Hotel – energie
Venis Hotel – intimitate
Filitti Hotel – eleganță
Gradina Snagov – tradiție
Bavette Italian Steakhouse – experiența

Amethyst Sky Bar & Rooftop – moment (mai ales la apus)

Ce înseamnă pentru tine să trăiești frumos?

Pentru mine, a trăi frumos înseamnă să fii prezent în momentele simple.

Nu are legătură neapărat cu lucruri extraordinare, nicidecum materiale, ci mai degrabă cu felul în care alegi să trăiești lucrurile de zi cu zi – o dimineață liniștită, o conversație reală, timpul petrecut cu oamenii care contează.

În același timp, înseamnă să trăiești corect față de tine în fiecare zi, să găsești echilibrul între ceea ce îți dorește mintea și ceea ce simte sufletul, fără compromisuri. Cred că doar așa poți să simți cu adevărat că trăiești frumos.

Din păcate, mulți oameni arată în exterior o viață echilibrată și perfectă, dar în realitate uită să trăiască autentic, doar caută control asupra situațiilor sau oamenilor. Aleg, uneori, siguranța sau comoditatea, din teamă față de societate.
Iar societatea de astăzi este mult prea complexă și în continuă schimbare ca să mai existe o singură variantă „corectă’, ca pe vremuri, când lucrurile erau văzute aproape ca o matematică – „așa trebuie să fie’.

Mi-aș dori ca oamenii să fie mai asumați, mai liberi și, mai ales, mai fericiți. Pentru că, în final, a trăi frumos nu ține de cum arată viața ta, ci de cât de real o trăiești, atât în carieră, cât și în viața de familie. 

Cred că, până la urmă, trăiești frumos atunci când nu mai încerci să demonstrezi nimic nimănui, ci ai libertatea și curajul să fii tu, în fața oricui și în orice situație.

Foto: APX Hotels

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
 
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din advertorial