Hiperplazia endometrială este caracterizată prin creșterea excesivă a celulelor care alcătuiesc stratul intern al uterului (endometrul). Deși în multe cazuri este benignă, netratată, poate crește riscul de apariție a cancerului endometrial. Descoperă informațiile de bază despre această condiție medicală.
Hiperplazia endometrială: cauze și factori de risc
Principala cauză a hiperplaziei endometriale este un dezechilibru hormonal. Expunerea prelungită la estrogen, fără o cantitate suficientă de progesteron care să-i contrabalanseze efectele, determină creșterea și îngroșarea endometrului. Acești doi hormoni joacă un rol crucial în reglarea ciclului menstrual.
Factori de risc majori care contribuie la acest dezechilibru hormonal:
- vârsta;
- obezitatea;
- terapia de substituție hormonală cu estrogen nebalansat;
- sindromul ovarelor polichistice;
- nuliparitatea;
- debutul precoce al menstruației și menopauza tardivă;
- istoricul personal de menstruații neregulate / absente pe termen lung;
- diabetul zaharat;
- tumorile secretoare de estrogen;
- istoricul familial de cancer endometrial, ovarian sau colorectal;
- radioterapia la nivelul pelvisului;
- fumatul.
Cum se manifestă hiperplazia endometrială?
Hiperplazie de endometru – simptome:
- sângerări uterine anormale:
- menstruații prelungite;
- sângerări între menstruații (metroragie);
- sângerări postmenopauzale.
- alte simptome posibile, dar mai puțin specifice:
- durerile pelvine: deși nu întotdeauna prezente, pot apărea crampe sau dureri în zona pelvină;
- anemie: din cauza pierderilor cronice de sânge, pacientele pot dezvolta anemie feriprivă, manifestată prin oboseală, slăbiciune, paloarea pielii și dificultăți de concentrare;
- infertilitate: în unele cazuri, hiperplazia endometrială poate afecta capacitatea unei paciente de a rămâne însărcinată pe cale naturală;
- dificultăți la urinare: rareori, un uter mărit din cauza îngroșării endometrului poate exercita presiune asupra vezicii urinare, provocând acest disconfort.
Deși hiperplazia endometrială este benignă, prezența atipiei celulare (modificări anormale ale celulelor) crește semnificativ riscul de progresie către cancerul endometrial. Dacă te confrunți cu astfel de simptome, apelează cu încredere la echipa medicală din cadrul Memorial România: consult ginecologie în București
Hiperplazia endometrială: diagnostic
Diagnosticarea unui caz de hiperplazie endometrială se poate baza pe următoarele instrumente specifice:
- anamneza: medicul va colecta informații detaliate despre istoricul medical al pacientei, simptomele sale, utilizarea de contraceptive, istoricul familial de cancer și prezența altor afecțiuni (ex: diabet, obezitate, SOP);
- examenul ginecologic: include examenul cu valve și tușeul vaginal pentru a evalua starea colului uterin, a uterului și a anexelor;
- ecografia transvaginală: permite măsurarea grosimii endometrului și evaluarea structurii acestuia; totuși, nu poate diferenția cu certitudine hiperplazia benignă de cancer, ci doar indică necesitatea unor investigații suplimentare;
- confirmarea histopatologică (biopsia endometrială): metoda definitivă și indispensabilă pentru a stabili diagnosticul de hiperplazie endometrială și, mai important, pentru a determina tipul acesteia (cu sau fără atipii);
- biopsia endometrială prin aspirație (Pipelle): procedură minim invazivă, efectuată în cabinetul medicului; se introduce un cateter subțire prin colul uterin pentru a preleva o mică probă de țesut endometrial;
- histeroscopia cu biopsie dirijată: dacă biopsia Pipelle este neconcludentă, dacă ecografia sugerează leziuni focale sau dacă există suspiciuni puternice, se poate efectua o histeroscopie; implică introducerea unui tub subțire, cu o cameră video la capăt, în uter, permițând medicului să vizualizeze direct cavitatea uterină și să preleveze biopsii țintite din zonele suspecte.
Opțiuni de tratament pentru hiperplazia endometrială
Tratamentul depinde de:
- prezența sau absența atipiilor;
- vârsta pacientei;
- dorința de a avea copii;
- riscul de cancer endometrial.
Tratament pentru hiperplazia endometrială fără atipii
- tratament hormonal cu progestative: asigură scăderea în grosime a endometrului; necesită monitorizare la 3-6 luni cu biopsii de control;
- corectarea factorilor de risc: scăderea în greutate (obezitatea contribuie la excesul de estrogen); tratarea diabetului, tratarea sindromului ovarelor polichistice etc.
- monitorizare activă: la pacientele tinere, cu forme ușoare, se poate recomanda doar screening-ul și / sau repetarea biopsiei la intervale regulate.
Tratament pentru hiperplazia endometrială cu atipii
- tratament conservator cu progestative: recomandat pacientelor care doresc să rămână însărcinate; necesită monitorizare cu biopsii periodice;
- histerectomie (îndepărtarea uterului): tratamentul de elecție în majoritatea cazurilor, mai ales la femeile în postmenopauză sau cele care nu mai doresc o altă sarcină; reduce complet riscul de evoluție spre cancer.
Hiperplazia endometrială este o afecțiune frecventă, a cărei gestionare corectă este esențială pentru sănătatea oricărei paciente. DISCLAIMER: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sfatul avizat al ginecologului. Dacă ai simptome posibil asociate acestei condiții medicale, solicită suport medical de specialitate!
SURSE:
https://www.acog.org/womens-health/faqs/endometrial-hyperplasia
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16569-atypical-endometrial-hyperplasia
Foto: Shutterstock