Modelele despre independență pe care le-ați avut nu au fost unele prea grozave. Poate că pe de-o parte în cuplul părinților voștri exista izolarea de tot ce înseamnă prieteni, relaxarea, distracția erau sporadice și concentrarea era pe responsabilități, casă, serviciu. Fie acele responsabilități erau abordate pe gen, pe sex rol la modul tradițional, fie părinții funcționau ca o singură entitate, un organism unde nu exista diferențiere, spațiu personal, și hobby-urile individuale nu existau, nu se crea timp pentru ele și erau invalidate din start.
Alt model este cel al independenței extreme unde nu exista colaborare sau era una minimă, dar în rest parcă părinții trăiau vieți separate. Ca atare, în cuplul vostru ați făcut ce ați putut, ce ați știut, uitându-vă și în jur la prietenii voștri. Și cel puțin ați identificat extremele, fuziunea fără pic de spațiu pe de-o parte, independența exagerată care diluează conectarea emoțională pe de alta.
Și vă întrebați care este măsura corectă pentru ceea ce poate fi numită distanțarea sănătoasă. Această distanțare vă permite să evoluați fiecare în parte, să vă ocupați adecvat de propria persoană, să nu vă sufocați sau uniformizați personalitatea, individualitatea, să vă vedeți mai bine reciproc cu toate calitățile voastre, să vă apreciați, să vă alegeți conștient în fiecare zi.
Negocierea libertății
Sună a tratat politic sau ca ieșirea din închisoare? Tocmai acesta este scopul negocierii, să nu devină ceva coercitiv, să nu forțați o perspectivă proprie care aceea să devină o regulă frustrantă. Ci în funcție de nevoile voastre și de ritmul vostru să concepeți împreună reguli ale relației care să includă și independența personală, în gradul agreabil pentru voi. Ați observat deja cum v-ați făcut o părere despre ce se întâmplă în cuplurile prietenilor voștri, unde catalogați independența ca prea mult sau prea puțin. Deci aveți o opinie la care să vă raportați.
Creșterea personală
În cadrul acestui spațiu este locul de creștere personală, unde fiecare să își exploreze pasiunile, obiectivele individuale, unde să se elimine treptat dependența emoțională dar și la nivel practic. Acest spațiu nu are rolul de a vă diviza, de a vă îndepărta, ci de a vă apropia și mai mult, a vă redescoperi și a crește inclusiv gradul de atracție. Iar pasiunile unuia pot deveni uneori și activitate de cuplu, care să condimenteze rutina ce induce și plictiseală.
Reapropierea onestă
Se poate ca fiind entuziasmați, fascinați de ceea ce întreprindeți, energia să se ducă mult în acea direcție și să apară într-o formă sau alta deprivarea emoțională. Nu doriți să existe obligația, ci lejeritatea, dar depășirea unei limite nu ar fi o surpriză. Abordarea onestă a acestui subiect să nu fie văzută ca o încercare de control sau de limitare a spațiului personal, a independenței, ci un semnal de alarmă că e necesară concentrarea pe relație, să se realizeze apropierea. Obiectivul să fie relația, iar distanțarea un instrument care să-i servească, inclusiv acordarea distanțării așa cum acordezi o vioară sau o chitară ori de câte ori este necesar.
Citește și:
Partenerul tău are tendința să mintă? Cum să-i pui limite și să răspunzi într-un mod sănătos
Foto: PR