Despărțirile au darul de a îngusta lumea și mintea revine obsesiv la aceleași întrebări. Ce aș fi putut face diferit? De ce nu a fost suficient? O să mai iubesc vreodată așa? Și cum să fii recunoscătoare când simți că ai pierdut ceva atât de important? Gratitudinea nu înseamnă să te prefaci că nu suferi și nici să transformi o experiență dureroasă într-o lecție pozitivă înainte de vreme. Rolul ei este mult mai subtil, să îți amintească faptul că, deși o parte din viața ta s-a încheiat, viața în ansamblu nu s-a oprit.
O listă cu lucrurile care au rămas neschimbate
După despărțire atenția se duce spre ceea ce ai pierdut. Însă există și multe lucruri care continuă să fie prezente în viața ta. În fiecare seară notează trei lucruri pentru care te simți recunoscătoare și care nu au legătură cu fostul partener. Poate fi o conversație cu o prietenă, cafeaua băută în liniște dimineața, faptul că ai reușit să termini o zi dificilă la serviciu sau pur și simplu ai avut câteva minute în care ai zâmbit fără să îți dai seama. Acest exercițiu nu îți cere să ignori pierderea, ci doar să observi că lumea ta este mai mare decât relația care s-a încheiat.
Recunoștința față de tine
În perioadele de suferință poți deveni cel mai sever critic al tău. Îți reproșezi decizii, reacții sau așteptări și uiți cât de mult efort presupune să mergi mai departe. Întreabă-te la finalul zilei ce ai făcut astăzi, deși ți-a fost greu? Poate ai mers la serviciu, ai ieșit din casă, ai avut grijă de copilul tău sau ai răspuns unui telefon atunci când primul impuls era să te izolezi. Recunoștința față de propriile resurse construiește treptat sentimentul că, indiferent cât de dificil este prezentul, ai capacitatea de a merge mai departe.
Scrie o scrisoare unei persoane care ți-a fost alături
Despărțirile creează adesea impresia că suntem singure împotriva durerii. Tocmai de aceea este util să îți amintești cine a rămas lângă tine. Scrie o scrisoare unei persoane care te-a ascultat, te-a încurajat sau pur și simplu a fost prezentă atunci când aveai nevoie. Spune-i ce a însemnat pentru tine sprijinul ei și cum te-a ajutat. Nu este obligatoriu să-i trimiți scrisoarea. Simplul proces de a exprima recunoștința îți poate schimba perspectiva asupra resurselor pe care încă le ai.
Mulțumește-i corpului tău
Despărțirile nu se simt doar în suflet, ele se simt și în corp, în stomacul strâns, în nopțile nedormite, în oboseala care pare să nu mai treacă. În loc să fii nemulțumită că nu funcționezi ca înainte, încearcă să observi tot ceea ce corpul tău continuă să facă pentru tine. Respiră, se adaptează stresului, se odihnește atunci când poate și încearcă permanent să își regăsească echilibrul. Această schimbare de perspectivă poate aduce mai multă compasiune față de propria persoană într-o perioadă în care ai cea mai mare nevoie de ea.
Observă progresul…
… chiar și atunci când pare foarte mic, deoarece vindecarea rareori vine în salturi spectaculoase. De cele mai multe ori, ea apare în detalii aproape imperceptibile. O dată pe săptămână întreabă-te ce poți face acum și nu puteai face imediat după despărțire? Poate reușești să asculți muzică fără să plângi, să ieși cu prietenii, să citești câteva pagini dintr-o carte sau să ai câteva ore în care fostul partener nu îți ocupă toate gândurile. Aceste mici victorii sunt semne reale ale vindecării și merită recunoscute.
Redescoperă lucrurile pe care le-ai pus pe pauză
Relațiile ocupă foarte mult spațiu în viața noastră și uneori, fără să realizăm, renunțăm la hobby-uri sau chiar la anumite părți din identitatea noastră. Întreabă-te ce ai redescoperit în această perioadă. Poate ai reluat un curs, ai început din nou să citești, ai călătorit, ai petrecut mai mult timp cu prietenii sau ai descoperit că îți place liniștea propriei companii. Recunoștința pentru aceste redescoperiri înseamnă că ai început să reconstruiești relația cu tine.
Fii recunoscătoare pentru lecțiile de mai târziu
Există un tip de recunoștință care nu poate fi forțat, nu apare în primele săptămâni și nici în primele luni după o despărțire. Apare atunci când durerea nu mai ocupă tot spațiul și începi să privești experiența cu mai multă claritate. Poate vei realiza că ai învățat să stabilești limite mai sănătoase, să recunoști semnalele de alarmă mai devreme sau să nu mai faci compromisuri care te îndepărtează de propriile valori. Nu ești recunoscătoare pentru suferință, ci pentru persoana care ai devenit în urma ei.
Gratitudinea nu înlocuiește…
… doliul emoțional! Există o presiune tot mai mare de a transforma rapid orice experiență dureroasă într-o poveste de creștere personală. Desigur, vindecarea nu funcționează așa. Poți fi tristă și recunoscătoare în același timp. Poți simți dor și, totodată, să observi oamenii care îți sunt aproape. Poți plânge pentru ceea ce ai pierdut și, în același timp, să faci loc, încet și fără grabă, lucrurilor care îți aduc liniște.
Citește și:
Înconjurată de prieteni sau în cuplu și tot te simți singură? Contexte și comportamente la care să fii atentă
Foto: PR