Personalitatea ta puternică nu a trecut neobservată. Nici la serviciu, unde ambiția, perseverența, ți-au permis să rămâi pe drumul deloc ușor al creșterii profesionale, atingerii obiectivelor setate. Personalitatea ta puternică te-a ajutat când a fost greu și poate mulți oameni dacă ar fi fost în locul tău s-ar fi pierdut pe sine, ar fi capitulat, dar tu ai zis nu, ai pus limite, ai cerut, ai făcut un plan pentru a-ți fi mai bine. Iar această resursă grozavă se poate ca în cuplu să nu-ți mai fie un aliat. Desigur, nu renunți la ea, ci o ajustezi, ca și cum ai avea un buton de volum pe care-l rotești spre o tonalitate agreabilă pentru tine și ceilalți care ascultă.
Ești mult prea directă…
… mult prea devreme. Ceea ce poate crea teamă, poate da naștere unor interpretări eronate, ori poate reflecta dorința ca lucrurile să se întâmple în ritmul tău, în acord cu nevoile tale, fără să ții cont de ritmul și nevoile celui care și-ar dori să-ți devină partener de cuplu. Poate îți spui că nu vrei să pierzi timpul, să nu fii înțeleasă corect, să existe confuzie. Dar astfel nu clarifici, ci grăbești, forțezi. Asta nu înseamnă că la un moment dat nu clarifici ceea ce este important pentru tine, ori că lași potențialul partener să fie singurul care dă tonul relaționării voastre sau îi creionează condițiile.
Nu ai nevoie de el în viața ta
Căci viața ta este deja destul de plină, ai prieteni, familie, hobby-uri, carieră, te simți confortabil cu ideea de singurătate. Iar acest confort este unul care ține de maniera în care ți-ai îmbogățit viața sau este de fapt o formă de evitare a intimității? Dacă potențialului partener nu îi faci loc în viața ta, îi spui de la începu că fie cu el sau fără el viața ta e la fel de grozavă, nu doar că-l descurajezi și îi indici inutilitatea, dar te ții tu la distanță de orice fel de implicare emoțională.
Nu te lași afectată…
… de opinia celor din jur, iar asta este o ușurare când ne uităm la cât de critici pot deveni uneori oamenii. Nu te interesează ce cred despre tine, despre ceea ce faci tu. Doar că în cuplu această abordare se schimbă. E important să te intereseze opinia partenerului, ce își dorește, ce alegeri ar face, ce ar avea nevoie, căci, da, ne ocupăm singuri de propriile nevoi emoționale, dar în relație nevoile se mai și împlinesc unul în raport cu celălalt. Deci a ține cont de partener, a negocia împreună un rezultat agreabil pentru amândoi înseamnă a construi treptat relația.
Prea exigentă sau nu presupui efort
Acestea sunt extremele aceleiași perspective, perspectiva lui ce să facă noul sau potențialul partener pentru tine. În varianta de exigență vrei să transmiți cât se poate de clar că tu ești o persoană valoroasă care acceptă doar anumite comportamente, de la cum îți vorbește, cum se comportă cu tine, ce fel de activități să aveți, în ce fel de locuri să mergeți. Și prin această exigență te plasezi pe un piedestal la care este greu de ajuns ori teribil de obositor. Pe scurt este extrem de greu să fii mulțumită.
Nu este un standard sănătos, ci tot un mecanism de coping prin care ții partenerul la distanță și îl supui la munci grele pentru a dovedi că este vrednic. Extrema în care nu presupui niciun efort e aceea în care faci tu tot. Ești independentă, capabilă, nu vrei să transmiți că ești o copiliță neputincioasă sau dependentă de cineva, așa că depui tu efort și în locul celuilalt care ajunge nu doar într-o mare zonă de confort, ci își pierde și interesul. De ce să se străduiască să te cucerească din moment ce pare că tu i-ai așternut deja covorul roșu?
Citește și:
Etichete negative pe care ți le pune partenerul atunci când începi să pui limite în cuplu
Foto: PR