CUVINTENEROSTITE.RO, proiect inițiat de Vichy, reunește experiențe reale ale femeilor care trec prin menopauză, cu scopul de a aduce mai multă vizibilitate și empatie asupra unei teme adesea ignorate. Una dintre aceste povești este cea a Cristinei Tacaciu, care a aflat la doar 35 de ani că intră în perimenopauză precoce, un diagnostic neașteptat și dificil de procesat la această vârstă. „Prima emoție pe care am simțit-o a fost ușurare, apoi dezamăgire. Diagnosticul explica multiplele probleme pe care le resimțeam în ultimii ani, dar venea și cu niște consecințe destul de serioase pentru viața mea, își amintește Cristina.
Înainte să primească un răspuns clar, a trecut printr-o perioadă confuză, marcată de simptome pe care nu le putea înțelege. Prima vizită la medic nu i-a adus lămuririle necesare, iar problemele au continuat. Abia la a doua opinie medicală a descoperit adevărata cauză. „Problema rezervei ovariene reduse venea la pachet și cu endometrioză și cu adenomioză, care au mascat cumva problema numărului mic de foliculi și implicațiile acestui fapt asupra intrării mele la menopauză, în viitorul mult mai apropiat decât mă așteptam.
De această dată, medicul ginecolog și cel endocrinolog au colaborat și i-au propus un plan complet de investigații. „Abordarea multidisciplinară m-a ajutat să înțeleg și să accept ce se întâmplă. Faptul că ambii medici au luat în calcul terapia de substituție hormonală și erau la curent cu informațiile pe care eu le citeam online despre perimenopauză și substituție m-a ajutat enorm.
Totuși, diagnosticul nu a făcut lucrurile mai simple. Efectele menopauzei precoce s-au manifestat rapid și intens. „De la insomnie, la dureri articulare, schimbări de dispoziție și până la scăderea libidoului și alterarea imaginii corporale, simptomele erau din ce în ce mai persistente, lucru care m-a speriat la început, povestește ea. Și, dincolo de disconfortul fizic, reacțiile celor din jur au fost poate și mai greu de suportat. „Îmi imaginez că și pentru cineva care intră la perimenopauză la 45 de ani trebuie să fie greu, dar să auzi aceste cuvinte pentru prima oară la 35 de ani a fost de-a dreptul ciudat și, din nou, nedrept. Cum urma să le explic eu apropiaților, familiei, că eu trec prin ceva asemănător, dar la 35, 36 de ani? Au fost momente în care mi-a fost frică să răspund la întrebări de genul: «Dar ce motive ai să fii obosită, ai dormit 7-8 ore?», «E imposibil să te doară șoldurile, ai doar 35 de ani», «De ce ești atât de irascibilă din cauza bufeurilor, ai doar 35 de ani, imposibil să ai bufeuri…».
Cristina recunoaște că a avut episoade de anxietate și tristețe, dar experiența acumulată în ani de consiliere psihologică a ajutat-o să gestioneze mai bine situația și să treacă „mai ușor peste momentul critic. „Am putut să acționez în direcția tratamentului și să nu mă las surmenată de gândul că mă paște menopauza cu 10-15 ani mai repede decât pe alte femei. Nu mi-a fost frică să recurg la medicație pentru anxietate sau stări depresive, nici la sprijinul psihoterapeutului.
În paralel, a decis că e nevoie să își schimbe stilul de viață și să introducă în rutina zilnică noi obiceiuri. „Am conștientizat cât de importantă este masa musculară pentru sănătatea articulațiilor și a inimii, așa că la sală m-am orientat spre antrenamentele de forță, cu greutăți progresiv mai mari. Mi-a dat un sentiment euforic, acea forță pe care o vedeam crescând la fiecare antrenament, și recomand tuturor femeilor să apeleze la serviciile unui antrenor personal cu studii în kinetoterapie. Am pus accent pe crema cu protecție solară în rutina de îngrijire a tenului, iar în privința alimentației am descoperit cât de esențiale sunt proteinele, fibrele și acizii grași.
Chiar dacă cea mai mare frică a Cristinei rămâne „cea legată de impactul reducerii și absenței unor hormoni cu efect protector asupra sănătății inimii și articulațiilor, dar și asupra pielii, timpul și sprijinul adecvat au făcut-o să accepte „mai rapid consecințele acestei etape, pe care știu că o pot trăi într-un mod mult mai puțin traumatizant, cu mai puține stări urâte și complicații.
Menopauza precoce a determinat-o și să își schimbe modul în care se raportează la propriul corp. „Am devenit mai blândă cu mine și cu propriile gânduri legate de corpul meu și de cum arăt. Mi-am vindecat relația cu sportul, am învățat cum e să te simți puternic și să nu depinzi de alții și am înțeles că tratamentul medicamentos completează un stil de viață sănătos și că pot reveni dintr-o pasă proastă, și nu o dată.
Și, poate, cel mai important lucru pe care l-a conștientizat a fost acela că menopauza nu o definește. „Societatea privește femeia prin lupa a sute de stereotipuri și prejudecăți. Dar tranziția spre și după menopauză NU ne face mai puțin femei, nici lipsa estrogenului. Menopauza este o perioadă grea, dar normală, și nu trebuie să o traversăm singure. Informația corectă, sprijinul medical și empatia celor apropiați pot face diferența.
Foto credit: Ștefan Dani
Realizatoare: Daria Georgescu
Text: Gabriela Calițoiu