Textul – confesiune

Eram in vacanta atunci cand am primit un e-mail de la Mihaela Frank care ma intreba ce parere am despre textul-confesiune pe care l-a scris Alina Baisan. „Il publicam? Mi se parea o idee buna, e foarte bine scris, doar ca mi-e frica sa nu se razgandeasca sau sa-i para rau mai tarziu“, imi scria Mihaela.

Textul – confesiune

L-am citit pe telefon, acolo unde eram, si mi-au dat lacrimile. Nu stiu clar de ce, pentru ca stiam deja subiectul si avusesem timp sa-l diger. Cu toate acestea, m-am gandit mult daca ar fi bine ca textul sa iasa din registrul personalului si sa vada lumina tiparului in ELLE.

Un lucru, insa, m-a convins: in ziua de azi citim, vedem, auzim atat de multe minciuni, lucruri false, suntem invadati de atat de multe „vieti perfecte, prefabricate, ale celor dornici cu orice pret de afirmare si notorietate (in special pe retelele de socializare), incat un exercitiu sincer despre o problema personala care, daca esti din aceeasi generatie cu Alina sau cu parintii ei, ti se poate intampla si tie, e un subiect foarte interesant de citit. Dar chiar si daca nu faci parte din aceste generatii, e un text bun, care iti va placea – sau care te va marca. Nu vreau sa va dezvalui eu subiectul si nici sa trag o concluzie personala, ci doar sa spun ca fiecare generatie are, dupa parerea mea, misiunea si destinul ei, deci ar fi bine sa ne abtinem de la judecati.

Este tipul de text scris spontan, din suflet, ca atunci cand scrii pentru ca te macina o problema („eu l-am scris pentru ca trebuia sa-l scriu, daca vreti sa-l publicati, publicati-l, daca nu, nu, ne-a spus Alina).

Sigur ca astfel de articole sunt rare, nu ti se pot intampla in fiecare luna lucruri atat de dramatice, probleme sau bucurii intr-atat de arzatoare, dar as vrea sa va asigur ca, in majoritate, textele din ELLE au mereu o latura personala, sunt expresia unor preocupari si a unor interese care vin dinlauntrul celor care le scriu, subiecte pe care autorii articolelor le-au experimentat sau le-au trait (cu mici exceptii, atunci cand subiectele sunt mai „tehnice, iar „personalul nu are ce cauta in context).

Pana la urma, scrisul are si o componenta terapeutica, confesiunea te elibereaza, e o forma de libertate care, iata, da nastere si unor articole foarte bune. Va invit, asadar, sa cititi „Scrisoare catre ai mei (pagina 98).

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

www.facebook.com/roxana.voloseniuc

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle